Liderul partidului AUR, George Simion, nu este un extremist în sensul clasic al termenului, așa cum este definit în literatura de specialitate sau cum s-a manifestat în istoria României. Ideologia sa este mai degrabă un amestec de idei suveraniste, naționaliste și populiste, combinate cu un considerabil oportunism politic, a declarat pentru o publicație de știri sociologul și istoricul Bogdan Bucur, de la SNSPA București.
Simion, un pragmatist politic
George Simion a mulțumit administrației Trump pentru retragerea României din programul Visa Waiver și, într-o dezbatere televizată la Euronews, a afirmat că, dacă va ajunge președinte, va reduce finanțarea Ucrainei și va adopta o poziție neutră față de conflictul de la graniță. Simion a mai declarat că, în cazul unei eventuale victorii, va demite „paraziții” din administrația publică, aproximativ 500.000 de funcționari.
O altă declarație controversată este promisiunea de a-l numi prim-ministru pe Călin Georgescu, amenințând chiar cu organizarea de alegeri anticipate. Acestea sunt doar câteva exemple din discursul politic al liderului AUR, un partid de extremă dreaptă care, împreună cu alte formațiuni politice, a obținut un sfert din locurile din Parlament.
Însă, cât din declarațiile lui Simion ar fi aplicabile în realitate, dacă acesta ar ajunge la conducerea țării? Până unde ar merge mesajul său radical?
Istoricul Bogdan Bucur consideră că Simion este un maestru al retorici politice, concentrându-se pe declaratii fără a le sprijini cu acțiuni concrete. Amintește de promisiunile referitoare la construirea unor locuințe, promisiuni pe care, după alegeri, Simion le-a catalogat drept strategii de marketing. Specialistul sugerează că Simion își ajustează declarațiile în funcție de situație și context. Nu înseamnă însă că declarațiile sale ar trebui ignorate – dimpotrivă!
Promisiuni electorale și strategii politice
„George Simion, în campanie electorală, folosește un discurs adaptat fiecărei categorii de alegători. Alege argumente care convin medicilor, profesorilor, pensionarilor, tinerilor, susținătorilor lui Georgescu, diasporei sau celor aflați în dificultate financiară”, explică sociologul. Bucur menționează și contradicțiile din discursul lui Simion: inițial sustine nominalizarea unui anumit candidat la prim-ministru, ulterior se declară pentru o coaliție națională, pentru a ajunge în final la poziții monarhiste.
Cu toate acestea, odată cu accederea la o funcție de conducere, se anticipează o temperare a discursului extremist. Simion ar putea renunța la promisiunile și angajamentele făcute, inclusiv la propunerea de numire a lui Călin Georgescu.
Liderul AUR visează la o Românie puternică, industrializată și prosperă, la întoarcerea românilor din diaspora, însă mesajele sale sunt adesea vagi sau utopice. Sociologul Bogdan Bucur consideră că Simion este un adept al retorici manipulative, atât timp cât reușește să obțină rezultate.
Un posibil catalizator al extremismului
Dumitru Borțun, profesor universitar, a subliniat că Simion nu este un extremist dogmatic, ci un potential promotor al extremismului în rândul unor grupuri politice aflate in umbra. Aceștia, considera Borțun, ar putea profita de o eventuală victorie a AUR pentru a-și manifesta ideologiile.
Experții scot în evidență evoluții politice similare în Europa, unde se observă tendințe iliberale și autoritare. Această situație necesită o analiză atentă din partea statelor democratice.
Cele trei forme de extremism
Bogdan Bucur analizează trei principale aspecte ale manifestărilor extremiste. Un prim tip este cel ideologic, bazat pe ideologii autoritare, care contestă democrația. Un alt tip este cel procedural, când actori politici nu respectă regulile democratice. Acest tip amenință democrația din interior, asemenea unui agent patogen. Un ultim tip este cel individual, caracterizat prin comportamente cu impact politic, ce pot evolua în mișcări de masă.
Bucur distinge între extremism și naționalism, asemănându-le cu diferența dintre țuică și pălincă.
Posibilele efecte ale unei conduceri extremiste în România ar putea afecta poziția țării în spațiul european, riscând afectarea viitorului democratic.
Un președinte extremist în România ar contrazice imaginea țării ca membră a Uniunii Europene, sugerând o oarecare subdezvoltare. Exemplificând cu o metaforă, un astfel de scenariu se aseamănă cu amenajarea unor tarabe cu produse alimentare tradiționale în fața unor hoteluri de lux, reflectând o discrepanță între aspirațiile europene și realitatea locului.
În concluzie, o victorie a lui Simion la Cotroceni, în opinia specialistului, este un scenariu posibil, dar dezirabil din nicio perspectivă. România ar trebui să mențină angajamentul față de valori democratice și europene.
Lasă un răspuns