Macroeconomie: Zece argumente despre criza modelului economic românesc

Mediafax

Indicatorii economici românești prezintă o imagine îngrijorătoare. Ritmul scăzut de dezvoltare economică nu asigură convergența cu țările europene. Reducerea investițiilor în cercetare-dezvoltare, tehnologie și capital uman împiedică tranziția spre o economie inovatoare. Pierderea avantajului competitiv al forței de muncă ieftine nu este compensată de investiții în capital uman, ceea ce duce la deprofesionalizarea unor domenii. România rămâne excesiv dependentă de sectoare tradiționale și exporturi cu valoare adăugată redusă, în contextul importurilor cu valoare adăugată ridicată.

Cadrul instituțional român este încă necorespunzător, reactiv, lipsit de mecanisme eficiente de anticipare a problemelor. Dependența de capitalul străin, benefic în unele sectoare, creează disfuncționalități în altele. După două decenii de investiții străine semnificative, în ultimii ani se observă un proces de dezinvestiții. Pe termen mediu, lipsa unui model economic autohton bazat pe productivism va expune vulnerabilitățile sistemului actual.

Sistemul de protecție socială este instabil, alternând perioade de consolidare cu perioade de fragilitate. 10% din populația românească cea mai bogată deține 59% din averea națională, iar 50% din populația cea mai săracă deține doar 4% din avere. Creșterile de venituri din ultimii ani nu au redus polarizarea economică, accentuată de lipsa unei impozitări progresive. Această polarizare conduce la tensiuni sociale și politice semnificative.

Situația actuală a economiei românești nu creează premisele pentru o dezvoltare durabilă. România nu dispune de mecanismele necesare pentru a depăși stagnarea economică și a tranziționa către o economie bazată pe creștere endogenă, cu valoare adăugată ridicată, bazată pe forță de muncă calificată, inovatoare și bine remunerat, cercetare și dezvoltare.

Modelul economic promovat de neoliberalism a atins un punct de saturație. Credința exclusivă în avantajele pieței libere a creat aspecte negative, cum ar fi crize economice profunde, pierderi masive de locuri de muncă, distrugerea clusterelor industriale, pierderea competitivității economice, polarizare și erodarea protecției sociale.

România nu mai poate continua un model economic bazat în mare parte pe capital străin și importuri, și abandonarea sectoarelor competitive. Vinderea ultimilor activi profitabili de stat este inacceptabilă. Îndatorarea crescută, în contextul unui sistem fiscal ineficient, cu impozite printre cele mai mici din UE și evaziune fiscală considerabilă, afectează suveranitatea economică.

Mentinerea acestui model va aprofunda decalajul față de țările din regiune. Procesele de privatizare a educației, sănătății și unor companii strategice ar duce la dependența completă de politici externe. Viitoarele guverne vor avea mâinile legate în elaborarea și punerea în practică a unor politici publice, ducând la o fragilizare a capacității de dezvoltare economică.

Zece argumente evidențiază eşecul modelului economic actual, ”sufocând” economia şi societatea românească. Analiza se bazează pe modelul Solow-Swan completat cu funcția Lucas, analizând factorii cantitativi şi calitativi de producţie (muncă, capital), productivitatea totală a factorilor (tehnologie, instituţii, educaţie, inovaţii), intermedierea financiară şi alocarea resurselor.

1. Imaturitatea Cadrului Instituțional

Lipsa unei viziuni clare asupra modernizării instituționale afectează libertatea economică și capacitatea de inovare. Sistemul instituțional este lent, reactiv, cu proceduri şi reglementări complexe. Suprareglementarea şi subreglementarea afectează eficienţa. Soluţionarea problemelor de scurtă durată absoarbe resursele administrative, inovarea, generată de tinerii calificați, este marginală, iar cooperarea interinstituțională slabă. Eficiența guvernamentală rămâne sub standardele europene, fiind poziționată pe un loc slab la nivelul UE.

2. Dezechilibrul de Forță de Muncă

Calitatea forței de muncă este în declin, insule de excelență existând într-un sistem general de învățământ cu neajunsuri. Lipsa de motivație a profesorilor, birocrația, sistemul slab de stimulare și o masă de elevi dezinteresați afectează calitatea educației. Tineri talentați părăsesc țara. Aceste aspecte au un impact negativ conform datelor Băncii Mondiale.

3. Cercetare – Dezvoltare – Inovare – Ultima Prioritate

România se situează pe ultimul loc în UE în ceea ce privește cheltuielile de cercetare-dezvoltare-inovare din PIB. Numărul firmelor care investesc în inovare este semnificativ mai mic decît media europeană. Indicatorul DESI 2022 evidențiază decalajul semnificativ existent în domeniul digitalizării.

4. Raritatea, Sărăcia și Calificarea Inadecvată a Forței de Muncă

Există o deficit de forță de muncă calificată în sectoare cheie. Programele de formare continuă sunt insuficiente, iar rata șomajului este ridicată. România se confruntă cu o structură economică bazată pe sectoare cu valoare adăugată redusă, exploatând avantajul comparativ al forței de muncă ieftine.

5. Inegalități Economice – Unsustainability

Inegalitățile sunt extrem de pronunțate. Proporții semnificative din populație se află în pragul sărăciei, iar o minoritate extrem de bogată este extrem de abundentă. Această distribuţie inechitabilă a veniturilor contribuie la instabilitatea socială și politică.

6. Slaba Capitalizare a Firmelor Românești și Dependența de Capital Străin

Există o neconcordanță între necesarul de capital pentru firmele românești și disponibilitatea acestora. Ponderea capitalului străin este ridicată, ceea ce generează dificultăți în construirea unui model economic autonom.

7. Decapitalizarea Economiei Reale și Raritatea Afacerilor de Succes

O parte semnificativă a firmelor din economie sunt subcapitalizate, existând datorii considerabile. Numărul firmelor cu rezultate bune este redus, ceea ce afectează creșterea economică.

8. Finanțarea Economiei Reale – Intermedierea Financiară Insuficientă

Accesul la finanțare bancară este limitat, iar intermedierea financiară este sub media europeană. România se confruntă cu dificultăți în finanțarea proiectelor de dezvoltare.