Numeroasele observații recente ale serpilor în diverse zone din România au readus în atenție frica de întâlnirea cu aceste reptile, în special cu viperele. Deși imaginea acestor reptile este adesea negativă, specialiștii subliniază că, de cele mai multe ori, oamenii sunt cei care le invadează habitatul, expunându-se riscului mușcăturilor. Cunoașterea zonelor și mediilor în care trăiesc viperele poate reduce semnificativ acest pericol.
În România există trei din cele 15 specii de vipere europene. Una dintre ele, vipera cu corn, are o reputație temută.
Vipera cu corn
Majoritatea observațiilor de șerpi sunt identificate ca vipere, iar o parte dintre observatori cred că este vorba despre exemplare cu corn, conform observațiilor naturalistului și călătorului Doru Panaitescu. De fapt, această specie nu este atât de răspândită și nu este neapărat agresivă.
Harta realizată de Panaitescu indică riscuri mai mari de întâlnire a viperelor în Banat și în zona Deltei. Regiunea Băilor Herculane este un loc cunoscut pentru prezența acestei specii.
Mușcătura viperei cu corn este cea mai periculoasă și poate avea consecințe severe, până la deces.
Vipera berus – vipera de munte
Această specie, cunoscută și sub numele de vipera cu cruce sau năpârcă, este mult mai răspândită și poate fi întâlnită inclusiv în București.
În comparație cu vipera cu corn, mușcătura viperei de munte este mult mai puțin periculoasă. Această specie este relativ ușor de recunoscut, dar poate fi confundată și cu alți șerpi. Este activă de la sfârșitul lunii martie până la începutul lunii noiembrie, cu excepții în cazuri rare în februarie sau decembrie.
Vipera ursinii – vipera de stepă
Aceasta este cea mai rară specie, chiar vulnerabilă la dispariție. Fragmentarea habitatelor, pasunatul și alte activități umane au restrâns aria de răspândire a acestei specii la câteva județe.
Vipera de stepă este uneori întâlnită și în zone nisipoase din Delta Dunării (Sfântul Gheorghe, cel mai accesibil loc). Aceasta este și cea mai puțin periculoasă specie din punct de vedere al mușcăturii.
Zona a înregistrat prezența serpilor de până la doi metri lungime, aceștia găsindu-și adăpost în poduri și ziduri.
Lasă un răspuns