O româncă, îngrijitoare în Italia, dezvăluie condiții dificile. Experiența sa, relatată pentru publicația AESDomicilio, evidențiază realitatea muncii ca îngrijitoare în peninsulă.
Mărturia ei reflectă efortul considerabil și dorința persistentă de a-și sprijini familia din țară.
„Îmi restricționau porțiile de hrană”
Lili a emigrat din România, determinată de sărăcie. Înainte de plecare, copiii ei aveau resurse limitate, împărțind aceleași materiale școlare și lipsind de îmbrăcăminte adecvată. Mâncarea insuficientă necesita o planificare minuțioasă pentru fiecare membru al familiei.
Pentru un viitor mai bun pentru copii, a decis să se angajeze în Italia.
Primul său loc de muncă a fost ca îngrijitoare pentru un bătrân. Soția acestuia îi limita porțiile de mâncare, după cum relatează Lili: „Lucrez pentru doi bătrâni, îngrijind soțul. Soția îmi oferea doar ce considera potrivit, un lucru care mă afecta profund, mult mai mult decât un simplu gest. Și totuși, trebuia să mă ocup de soț zi și noapte”.
Munca în îngrijirea persoanelor vârstnice a fost dificilă, iar Lili a fost martora unor tratamente jignitoare: „Deseori auzeam: «Voi, româncele, nu plătiți pentru utilități sau pentru cumpărături. Consumați tot ce aveți nevoie. Noi vă plătim salariul și vă oferim tot ce aveți nevoie, de aceea ar trebui să fiți recunoscătoare!»”.
În prezent, Lili lucrează într-o altă familie, unde situația este mai acceptabilă, însă presiunea psihologică rămâne. „Mă îngrijorează lipsa unei perspective și a zâmbetului. Aici, în familia mea actuală, totul pare perfect. Lucrez, trimit bani acasă. Dar, nu am nimic, nu visez la nimic. Aștept doar ca ziua să treacă. Dar, mereu vine una nouă. Am ticuri nervoase. Totul este planificat în funcție de necesitățile familiei, nu de ale mele. Am program pentru toaletă dimineața, la ora 14, și seara.”
Nevoile din țară persistă
În ciuda obstacolelor, Lili continuă să trimită bani și pachete cu haine, dulciuri, jucării și produse esențiale rudelor din România, de două ori pe lună.
„Le-am trimis bani pentru hrană și lemne. «Mulțumesc mult, mamă! Cum am face fără tine!», mi-au zis. Da! Am plâns, îmi era milă de copii și am mulțumit lui Dumnezeu. Trimit pachete cu pulovere, pijamale, dulciuri, jucării, scutece pentru nepoțel. Mi-au spus: «Mamă, orice ne trimiți e bine, aici nu avem nimic! Cheltouim toți banii pe mâncare!»”, a povestit Lili pentru AESDomicilio.
Fără date oficiale, se estimează că mii de femei din România activează în acest domeniu, datorită cererii ridicate pentru îngrijirea persoanelor vârstnice.
Lasă un răspuns