Se simte oare povara păcatului într-un continent aproape lipsit de credință, precum Europa contemporană? **În Belgia, țara prostituatelor sindicalizate, prostituția abia mai stârnește un sentiment de condamnare.** Fumatul de cannabis este legal în Germania, printre altele. Pariurile prin loterii sau aplicații mobile nu mai deranjează majoritatea. Însă, dacă doriți să simțiți în plinătatea sa dezaprobarea socială, încercați să cumpărați o sticlă de vin în Suedia. De la 1955, un monopol de stat – Systembolaget – comercializează cu reținere alcool celor care insistă să îl consume, notează The Economist.
Această rețea de magazine transmite clar o atitudine rezervată: sunt rare și închise duminica. În locul afișelor pline de culoare, decorul amintește mai degrabă de un birou guvernamental sau o farmacie. Nu există reduceri sau programe de fidelizare. Vinul este păstrat la temperatura camerei, pentru a descuraja consumul imediat. La casa de marcat, cumpărătorii trec pe lângă un „coș al regretului”, care le sugerează să lase din sticle înapoi pe raft. Drumul spre iadul suedez pare pavat cu sticle de vin alb sauvignon blanc, la temperatură ambientală.
Și scumpe, pe deasupra. Deoarece profiturile Systembolaget nu doar că ajung în vistieria statului, ci și accizele mari impuse pe produse sunt substanțiale. Fie în restaurante, fie în magazine, alcoolul este extrem de costisitor: în Suedia, băutura are rolul atât de a amorti simțurile, cât și de a epuiza portofelul. În întreaga Europă, aceste taxe comportamentale constituie o sursă fiscală importantă pentru susținerea statelor sociale aflate sub presiune.
Fumătorii se obișnuiesc cu creșteri de prețuri, demne de Germania anilor ’20. Mai bine de o duzină de țări europene, inclusiv Franța și Polonia, taxează băuturile carbogazoase cu zahăr. Taxele pe energie îi vizează și pe șoferii cu mașini pe benzină. **Aceste „taxe pe păcat” le permit politicienilor europeni să satisfacă două mari pasiuni: să-și arate autoritatea și să umple bugetul.** Din păcate, aceste două obiective sunt uneori în conflict, pentru că un păcat prea scump atrage mai puțini păcătoși.
Taxarea „păcatului” în Europa
Europa are un motiv specific (și probabil discutabil) pentru a taxa alcoolul, țigările și combustibilii: sistemele de sănătate publică trebuie să suporte costurile obiceiurilor nocive, iar societatea în ansamblu trebuie să se adapteze la schimbările climatice. Reducerea acestor „externalități” prin taxare are o istorie îndelungată – încă din secolul XVII, britanicii impuneau taxe pe tutun. Cu timpul, aceste taxe au devenit mult mai mult decât o simplă recomandare.
**Azi, un fumător din Irlanda plătește 18 euro pentru un pachet de țigări – 80% din sumă ajungând direct la stat.** O sticlă de vodcă în Suedia include 14 euro doar accize, mai bine de jumătate din preț. În Olanda, se adaugă 0,79 euro pe litru de benzină, echivalentul a 3,55 dolari pe galon – mai mult decât plătesc americanii. **Alcoolul și țigările aduc anual peste 100 de miliarde de euro în bugetele europene; taxele pe energie – mai mult decât dublu.** În unele state, aceste venituri sunt vitale: în Bulgaria, taxele de mediu și accizele reprezintă o zecime din bugetul total.
Problema este că odată ce oamenii renunță la obiceiurile nocive, bugetele au de suferit. Atât consumul de tutun, cât și consumul de alcool au scăzut semnificativ în ultimele decenii. Cauza acestor tendințe este încă un subiect de dezbatere. **Tinerii europeni sunt mai cumpătați decât părinții lor, inclusiv în privința obiceiurilor netaxate, precum sexul sau drogurile ilegale.**
Veniturile din tutun și alcool au scăzut cu aproximativ o cincime din PIB în ultimul deceniu
Rezultatul? Veniturile din tutun și alcool au scăzut cu aproximativ o cincime din PIB în ultimul deceniu. Și taxele ecologice vor lovi mai puternic bugetele: până în 2035, UE va interzice vânzarea de mașini cu motoare pe combustie; până în 2050, promite neutralitate climatică. Miniștrii de finanțe nu vor fi încântați. Beneficile de mediu vor veni în viitor, dar efectele economice negative sunt resimțite imediat.
Taxarea păcatului are și alte dezavantaje. Îi afectează disproporționat pe cei săraci, care fumează, beau și consumă mai mult raportat la venituri și conduc mașini mai vechi. Taxele impuse de un stat pot fi ușor evitate, mai ales în UE, unde cetățenii pot călători liber în țările vecine cu accize mai mici pentru a-și face provizii de tutun, băuturi alcoolice și combustibili.
Nicio taxă nu este apreciată de toți, dar taxele pe benzină au un mod special de a irita oamenii. În 2018, o creștere a accizelor a declanșat protestele „vestelor galbene” în Franța. Și cum rămâne cu ideea că obiceiurile nesănătoase ajută de fapt bugetul? În 2001, filiala cehă a Philip Morris a argumentat că fumătorii economisesc bani publici din cauza deceselor premature, astfel încât nu mai este necesar să se aloce resurse pentru pensii, îngrijire medicală sau locuințe.
Confesiunile unui colector de taxe
Pe măsură ce veniturile din taxele actuale pe păcat scad, miniștrii de finanțe caută înlocuitori. **După băuturile carbogazoase, următorul pe listă ar putea fi carnea – vacile producătoare de metan sunt noua țintă în lupta împotriva schimbărilor climatice.** UE are o listă impresionantă de noi potențiali „păcate” de taxat, mai ales că unele ar putea alimenta direct bugetul său. Taxele pe plasticul nereciclat sunt deja parte a visteriei europene. Pe 16 iulie, Comisia Europeană a propus extinderea accizelor pe tutun către țigările electronice, precum și redirecționarea unei părți din veniturile din certificatele de carbon.
Și de ce să ne oprim aici? **Fumatul, băutura și poluarea sunt rele, desigur. Dar factorii de decizie ar putea actualiza lista păcatelor.** Ar exista vreun european rezonabil care să se opună triplării impozitului pentru cei care se uită la clipuri video în transportul public fără căști? Charlemagne ar vota cu drag o taxă pentru influencerii care transformă cafenelele pariziene în fundaluri de Instagram. **Trotinetele electrice sunt și ele o sursă de îngrijorare. Problema cu taxele pe obiceiurile nocive este că politicienii devin ușor dependenți de ele.**
Lasă un răspuns