„Nu am venit să mă prezint ca victimă, nici să ofer scuze. Am venit să explic un context pe care puțini îl cunosc, afectând nu doar o companie, ci sute de angajați și mii de călători”, a declarat Dragoș Anastasiu.
Anastasiu a relatat cum, între 2005 și 2009, una dintre firmele sale de transport internațional a fost supusă unui control amplu al Poliției Economice, identificându-se discrepanțe între numărul de călători și biletele prezentate pentru mai multe autocare operate de subcontractanți.
În 2009, Administrația Financiară a demarat un control aprofundat pe cinci ani, prin intermediul unei persoane inculpate în dosarul actual. Controlul a durat patru luni. Colegii mei mi-au spus că totul era în regulă din punct de vedere contabil, dar existau probleme cu documentele de plată. Adică, sumele plătite către Administrația Financiară existau, dar nu se corelau cu evidențele lor. Inspectoarea ne-a spus că situația era gravă, dar avea o propunere „constructivă”.
Această propunere consta în a suspenda controlul și a reface toate evidențele (mii de documente de plată, pe o perioadă de cinci ani), sau a închide dosarul, recomandând o firmă specializată pentru „corecții”. Această firmă urma să rezolve problema în câteva luni. Inspectoarea afirma că are încredere în această firmă, a declarat Anastasiu.
Autoritățile au solicitat toate biletele emise timp de cinci ani – aproximativ 500.000 – pentru a fi comparate cu evidențele Frontierei. „Trei persoane au lucrat timp de trei ani la Poliția Economică. TVA-ul nostru a fost blocat, acumulându-se o sumă de peste un milion de euro. În paralel, criza din 2009 făcea ca autocarele să circule în pierdere”, a explicat el.
La finalul anchetei, concluzia Poliției Economice a fost că nu există dovezi de evaziune fiscală. Cu toate acestea, dosarul a fost trimis spre urmărire penală „deoarece nu putea fi închis pur și simplu, după trei ani de activitate”.
O propunere de „soluționare” din partea Administrației Financiare
În 2009, un nou control al Administrației Financiare a vizat aceiași companie, concentrându-se pe documentele de plată. Anastasiu a afirmat că inspectorii au propus două opțiuni: suspendarea controlului pentru refacerea documentelor sau angajarea unei firme recomandate de Administrația Financiară, care „va rezolva problema”.
Ulterior, partenerul său de afaceri a semnat contractul cu firma intermediară, ulterior menționată în rechizitoriul DNA. Anastasiu susține că a urmat o perioadă de încercare a diferitelor soluții, dar, în final, compania a fost nevoită să refacă toate documentele de plată, constatând că „plătiseră mai mult decât era necesar”.
Ulterior, am înțeles că lucrurile sunt clare în rechizitoriu, deși nu l-am citit la acel moment. Partenerul meu a ajuns la DNA și a făcut o plângere după câteva luni. În această perioadă, s-au căutat soluții, au avut loc discuții, dar fără rezultat. Între timp, colegii mei au refăcut toate documentele de plată. Am constatat, la sfârșit, că existau erori de înregistrare, dar sumele plătite către stat erau mai mari decât ar fi trebuit. După o perioadă, au apărut solicitări de excursii din partea funcționarilor Administrației Financiare și a firmei recomandate. Acestea s-au finalizat cu facturi neachitate – un an, doi ani, trei, patru. Iată povestea, a adăugat acesta.
Facturi neachitate și excursii solicitate de funcționari
El a menționat că nu a avut acces la rechizitoriu în momentul redactării acestuia, dar este pregătit să-și asume deciziile luate atunci, chiar dacă au fost luate „sub presiune și cu gândul de a salva firma și angajații”.
Am fost nevoit să iau o decizie. Riscul era falimentul: sute de angajați, familiile lor, 15 ani de muncă, zeci de mii de călători din Europa, care nu s-ar mai fi putut întoarce în România. Am ales să accept propunerea, în condițiile în care restul controlului era în regulă. Partenerul meu a semnat contractul cu firma respectivă, pe una dintre companiile pe care le gestiona.
Articolul Dragoș Anastasiu, justificările dinainte de anunțarea demisiei: „Am ales între faliment și șantaj. Am ales șantajul” apare prima dată în Mediafax.
Lasă un răspuns