Ivan Patzaichin ar fi împlinit 76 de ani pe 26 noiembrie, însă, din nefericire, în urmă cu patru ani, legendarul canoist s-a stins din viață. Un campion desăvârșit, un om al Deltei, un suflet discret și generos, Ivan Patzaichin a fost mai mult decât un sportiv excepțional – a reprezentat un model de urmat în viață.
DESCOPERĂ TOATĂ REVISTA VIVA DE OCTOMBRIE, GRATUIT, AICI
Născut pe 26 noiembrie 1949, în satul Mila 23 din inima Deltei Dunării, Ivan Patzaichin a devenit o figură respectată a sportului românesc. A obținut patru medalii de aur și trei de argint la Jocurile Olimpice, participând la cinci ediții consecutive, și a acumulat 22 de medalii la Campionatele Mondiale. Însă, dincolo de palmaresul impresionant, Patzaichin a rămas în memoria colectivă ca un om blând, demn și profund atașat de rădăcinile sale.
Ivan Patzaichin ar fi împlinit 76 de ani
Legendarul canoist Ivan Patzaichin, cvadruplu campion olimpic din 1968, 1972, 1980 și 1984, a decedat în dimineața zilei de 5 septembrie, la vârsta de 71 de ani, la Spitalul Elias din București, după o lungă suferință. Pe 26 noiembrie, acesta ar fi sărbătorit 76 de ani. Însă, memoria sa va rămâne vie în inimile celor care l-au admirat pentru devotamentul față de sport și modestia deosebită care l-a caracterizat.
VEZI și: Cum arată soția lui Ivan Patzaichin, femeia care i-a fost alături în toate momentele importante
Cvadruplu campion olimpic și medalist de aur, Ivan Patzaichin a fost un exemplar nu doar pentru atleți, iar cel mai clar exemplu de determinare rămâne momentul în care a concurat cu o pagaie ruptă la Jocurile Olimpice de la Munchen, din 1972, și a obținut medalia de aur.
„În faze, regulamentul prevedea oprirea cursei în primii 25 metri dacă se rupea o pagaie. Eu am ridicat-o deasupra capului, dar arbitrii poate n-au observat, deoarece s-a rupt longitudinal.
În acel moment, barca mea a alunecat și am continuat cursa. Pentru mine, cel mai important era să mențin direcția și să nu răstorn barca, deoarece regulamentul nu prevedea un timp maxim pentru finalizare. Am încercat să termin cursa, am reușit după două minute de la ceilalți, iar publicul m-a applaudat, chiar dacă nu știau că aveam pagaia ruptă.
Am fost cântărit, totul a fost în regulă, dar pe buletinul oficial am fost trecut ca abandon. Delegația de atunci a depus contestație, iar după o noapte am fost acceptat în recalificări, pe care le-am câștigat, reușind să triumf în semifinale și în finală, cu o diferență de patru secunde, chiar și fără a trage.
Omul care a rămas fidel rădăcinilor sale
Chiar și după retragerea din activitatea sportivă, Patzaichin a rămas implicat în viața comunității din Deltă. A fondat Asociația „Ivan Patzaichin – Mila 23”, care promovează turismul durabil, cultura locală și protejarea mediului. A fost un ambasador al valorilor autentice, o persoană care a ales faptele în detrimentul discursurilor pompoase.
„Ne e dor de el în fiecare zi și continuăm proiectele începute împreună cu el, creând altele noi, inspirate din viziunea și ideile sale”, afirmă colegii din asociație.
În ziua comemorării sale, a fost lansată cartea ‘Mila lui Dumnezeu. Cine a fost Ivan Patzaichin’, ce aduce omagiu vieții și carierei sale.
‘Îmi este dor de tata. Îmi lipsește atât de mult încât senzația de durere s-a estompat. Este obișnuință. Sunt sigură că toți cei care l-au cunoscut și prețuit își amintesc de Ivan și simt dor după el. Sunt sigură că această carte ‘Mila lui Dumnezeu. Cine a fost Ivan Patzaichin’ ne va ajuta să ne împăcăm cu dorul, măcar pentru astăzi, de ziua lui,’ a spus Ivona Patzaichin-Rusu, fiica marelui sportiv.
O poveste de dragoste plină de emoție
Ivan Patzaichin a fost căsătorit cu Georgiana, femeia care i-a fost alături în toate momentele importante ale vieții. Relația lor a fost discretă și bazată pe respect reciproc și sprijin necondiționat.
Frumoasa poveste de iubire dintre Ivan Patzaichin și Georgiana a început în 1975, acum 50 de ani. Cei doi s-au cunoscut la sanctuarul canouștilor de la Snagov.
„Ne-am întâlnit pentru prima dată în august 1975, la Snagov, în Baza Veche, centrul caiaciștilor și canoiștilor,” a relatat Georgiana Patzaichin în interviu.
Sportivul s-a îndrăgostit de prima vedere de femeia care urma să-i devină soție, iar după ce a dus-o la o primă întâlnire, au devenit soț și soție câteva luni mai târziu.
„Era pe la sfârșitul lui 75 când, lucrând la mașină, am văzut o pereche de picioare lungi, pe tocuri. M-au impresionat enorm. Nu se mai terminau… Timid, dar hotărât, am încercat să vorbesc cu ea… Nu am reușit chiar din prima, dar nu m-am oprit,”
De fiecare dată când o vedeam, nu puteam să-mi iau ochii de la ea. M-am interesat de prietenele ei și, după multe încercări, am invitat-o la o cafea de ziua mea, pe 26 noiembrie. A fost de ajuns. În februarie, eram deja căsătoriți. Cred că a fost dragoste la prima vedere,’ a afirmat Ivan Patzaichin.
„Ne jucam de-a șoarecele și pisica până pe 26 noiembrie, când am acceptat invitația de a fi alături de el de ziua lui. A împlinit 26 de ani, o vârstă importantă pentru un bărbat… La acea petrecere, am avut ocazia să-l cunosc mai bine și am decis să fiu mai puțin distantă, până la proba contrarie,’ a spus și Georgiana.
Momentul în care Ivan Patzaichin și-a cerut soția în căsătorie
Relatia lor a evoluat rapid, astfel că la aproximativ cinci luni de la început, Ivan Patzaichin a cerut-o pe Georgiana în căsătorie, chiar de Revelion. În urma acestei decizii, au oficializat legătura un an și jumătate mai târziu.
„Am ales să petrecem Revelionul acasă la prieteni din Ploiești, la reședința actorului Zephi Alșeck, unde toți eram adunați și ne bucuram de moment. Între timp, Ivan își pregătea planurile pentru Jocurile Olimpice din Montreal, după patru ani de antrenamente intense,”
„La miezul nopții, mi-a spus că cel mai mare vis al lui era să ne căsătorim. ‘Ce răspunzi?’, m-a întrebat nervos. Eu am spus că nu am nimic împotrivă, crezând că glumește,”
„Bine, ține minte răspunsul tău!’, mi-a spus el. Ne-am căsătorit pe 14 februarie, pentru că Ivan avea un program foarte încărcat, iar legătura noastră a fost consolidată de obiective comune, participante la cele mai importante evenimente sportive,’ a explicat Georgiana.
Soția sportivului recunoaște că nu i-a fost deloc ușor, dat fiind că soțul ei era deseori plecat. „Nu-mi place să merg singură la evenimente sau să fiu singură de sărbători. Este dificil, dar iubirea și sprijinul reciproc fac diferența,” a declarat ea.
Cea mai semnificativă realizare – fiica lor, Ivona
Cariera de succes a lui Ivan Patzaichin a fost însoțită de multe ocazii pentru a se bucura de medaliile câștigate cu atât de multă muncă. Însă, pentru marele sportiv, cel mai valoros moment a fost nașterea fiicei sale, Ivona, acum în vârstă de 44 de ani.
„Cel mai important eveniment din viața mea a fost nașterea fiicei mele, Ivona. Alături de medaliile și victoriile din carieră, ea reprezintă cea mai de preț amintire,” spunea Ivan Patzaichin recent.
Ivona și tatăl ei au avut o relație cu totul specială.
„Se trezește uneori dimineața devreme, își bea cafeaua și apoi adoarme din nou pentru o oră sau două. La fiecare aniversare, ne facem cadouri la miezul nopții! Este o tradiție în familia noastră”, povestește Ivona Beatrice.
Gesturi care transmit mult mai mult decât cuvintele
Puțini știu că Ivan Patzaichin a refuzat de mai multe ori funcții politice sau onoruri menite să-i aducă privilegii, preferând să rămână fidel principiilor sale. A susținut tineri sportivi, a vizitat sate uitate de lume pentru a discuta cu copiii despre sport și natură, și a fost mereu prezent la competiții, încurajând noile generații.
După retragerea din activitatea sportivă, Ivan Patzaichin a dedicat energiile formării noilor talente, contribuind la succesele echipei naționale. În paralel, a fondat Asociația „Rowmania”, pentru promovarea valorilor autentice ale Deltei Dunării, patrimoniului cultural și turismului ecologic.
În 2010, a fost surprins vâslind alături de copii pe Dâmbovița, într-o canotcă realizată chiar de el – un gest simbolic pentru modul de viață al marelui sportiv: simplu, autentic, aproape de oameni.
Ivan Patzaichin nu mai este între noi din 2021, însă moștenirea sa continuă să inspire. A fost și rămâne un simbol al României autentice, al realizărilor obținute prin muncă și integritate. În fiecare an, pe 26 noiembrie, rememorăm contribuția sa, nu doar ca un campion incomparabil, ci ca un om ce a promovat valorile cinstite, lăsând o moștenire plină de modestie și perseverență.
Lasă un răspuns