În stilul satiric care l-a consacrat, poetul Mircea Dinescu rememorează decesul justiției din România, într-un context de criză ce a scos mii de români în stradă. Astfel, într-o postare amplă cu caracter satiric, poetul face o analiză critică a unei justiții considerate duplicitară.
Potrivit viziunii poetului disident din Epoca de Aur, sistemul judiciar din era democrației a început cu eșecuri, odată cu simulacrul de proces al lui Nicolae Ceaușescu.
Justiția a ratat „șansa de a deveni o instituție onestă” în decembrie 89
De eram o instituție cinstită,
astăzi eram fericită…
Această frază paradoxală, dintr-un vechi cântec de dor și nostalgie din mahalaua Bucureștiului, sintetizează destinul justiției române, care încă din decembrie 1989 a ratat șansa de a deveni o instituție onestă.
Totul a început cu jalnicul proces al lui Nicolae Ceaușescu, condamnat și executat de propriii săi colaboratori, care au confiscat averea din străinătate și au scăpat de martorii care ar fi putut revela adevărul.
Nu întâmplător evenimentul s-a petrecut în ziua Crăciunului, căci violatorii codului penal nu au făcut altceva decât să îndeplinească blestemul gravat pe frontispiciul Spitalului Brâncovenesc, demolat la ordinul fostului domnitor: „Cine va ridica mâna asupra acestui lăcaș sacru, ridicat pentru martirul Constantin Brâncoveanu, să fie pedepsit sever și să nu-și mai revină în veci”. Și astfel s-a întâmplat…
Stănculescu și Măgureanu, implicați în „drama evului mediu a statuii legate la ochi și rușinate de păgâni”
Refrenul melodiei populare sugerează explicit și implicarea maiorilor Stănculescu și Măgureanu în această scenă de epopee medievală a unei statui legate la ochi și rușinate de păgâni: „tu ești negru ca catran’ / te cordea și căpitanul’ / tu ești negru ca piperul’ / te cordea și coronerul’”.
Spectacolul s-a continuat cu procesul comunismului, în curtea de la Cotroceni, când opoziția societății civile a dansat, în timp ce C. V. Tudor, expert în nădragii lui nea Nicu, cânta la instrumente, adăugând și Dinescu.
Epoca Stănoiu „îmbrățișează cu logodnă satanică pactul dintre justiție și păcat”
În tot acest ansamblu de degradare a sistemului judiciar, poetul face referire explicită la Rodica Stănoiu, fost ministru al Justiției în guvernul Năstase, cu decizie definitivă de colaborare cu fostul Securitate, conform CNSAS. În opinia lui Dinescu, teatrul grotesc al morții acesteia simbolizează un tablou mai amplu al degradării legii în România.
Nu este întâmplător că am menționat evul mediu întunecat, deoarece înmormântarea fără slujbă creștinească a fostei ministrese a Justiției, Rodica Stănoiu, și toată mascarada de dezgropare a cadavrului voluminos al fostei colaboratoare a Securității, s-au desfășurat exact în aceste zile. Ea a fost informatoare de seamă a fostei Securități, secondată de generalul Ureche, cunoscut pentru implicarea sa, semnând cu copita diavolului pactul dintre justiție și păcat, într-un timp în care tinerii protestau în stradă, solicitând operarea estetică a logodnicei, pentru a-și recăpăta tinerețea, concluzionează poetul.
RECOMANDĂRILE AUTORULUI
- Mircea Dinescu face satiră cu privire la „Hora dezbinării” de 1 Decembrie: „Un președinte și o pălărie, în văzul tuturor, s-au făcut de râs”
- Imagini din peisajul în care trăiește Mircea Dinescu. Poetul și-a creat un „parc de lebede” la Cetate Port: „Este o minunăție, mă înclin”
- „Eroii” din spectacolul Recorder au pensii de lux, de peste 7.500 de euro lunar. De-a lungul timpului, aceste sume au fost ascunse, iar publicația publică acum sumele și detaliile industriei pensiilor „nesimțite” din sistemul judiciar, precum și influența grupării USR / Rezist
Lasă un răspuns