Ana Maria Brânză, una dintre cele mai reprezentative figuri ale sportului românesc din ultimele două decenii, a mărturisit cum a trăit cea mai dificilă provocare a vieții sale. Campioana olimpică la scrimă recunoaște că retragerea a fost extrem de complicată.
După ce a obținut medalia de aur la Jocurile Olimpice de la Rio din 2016, Ana Maria Brânză s-a consacrat ca una dintre cele mai importante personalități ale sportului românesc pe plan internațional. Atletica a mai cucerit medalii și la JO 2008, de la Beijing, precum și la JO 2021, de la Tokyo.
Ana Maria Brânză, revelații despre provocarea retragerii din activitate
După ce a câștigat medalia de argint în Japonia, Ana Maria Brânză și-a anunțat încetarea carierei la vârsta de 37 de ani, pentru a începe o nouă etapă personală. Fosta sportivă afirmă că momentul „zero” a avut un impact profund.
„A fost o perioadă dificilă, tranziția din cariera sportivă reprezintă, cred, una dintre cele mai solicitante experiențe pentru orice sportiv. Indiferent de nivelul la care ai performat, odată cu retragerea, îți pierzi reperele.
Este o etapă sensibilă în care ai nevoie de suport, dar și de timp pentru a descoperi cine ești dincolo de sălile de antrenament, de teren, de competiție. În momentul în care am realizat cât de dificil îmi era să mă ajut singură, am început să caut sprijin. Poate pentru unii pare neobișnuit, dar am simțit că nu dispun de resursele și instrumentele necesare pentru a depăși singură această etapă.
Așa am început să discut despre ceea ce simțeam. Cu timpul, am înțeles mai bine această perioadă de tranziție și am început să acționez în consecință. La trei ani după, pot spune că sunt echilibrată acum, însă, da, a fost o etapă extrem de solicitantă”, a declarat Ana Maria Brânză, conform iAMSport.
„Cea mai dureroasă înfrângere din cariera mea”
Ana Maria Brânză a adăugat că cel mai mare regret al carierei sale îl reprezintă pierderea de la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012. Fosta sportivă a părăsit competiția fără medalii, ceea ce a generat o profundă tristețe.
„Fără îndoială, momentul Londra 2012 rămâne cea mai dureroasă înfrângere din parcursul meu sportiv. Plecasem în Marea Britanie cu speranțe mari și m-am întors în lacrimi și cu inima frântă. După acel episod, am înțeles un lucru fundamental.
Atunci când cazi foarte jos, singurul lucru pe care îl poți face este să te ridici, să te scuturi și să continui. În sport, nu îți permiți să rămâi acolo jos. Trebuie să mergi mai departe și să urci din nou pe drumul succesului”, a mai spus ea, conform sursei menționate.
Lasă un răspuns