Pe 16 ianuarie 2025, în timpul celui de-al șaptelea test de zbor, racheta Starship a suferit o distrugere rapidă după lansare. Fragmentele incandescente au fost dispersate în spațiul aerian al Caraibelor pentru aproape 50 de minute. Toate acestea au avut loc într-o regiune frecvent traversată de aeronave comerciale. Documentele FAA, dezvăluite de investigația WSJ, indică faptul că resturile au acoperit o suprafață mult mai vastă decât era prevăzut. De asemenea, o parte din spațiul aerian afectat nu era monitorizat de radarele americane.
Explozia rachetei Starship și avioane în situații de risc major
Trei zboruri au fost expuse riscului direct: un avion JetBlue către San Juan, un zbor al companiei Iberia și un avion privat. În total, la bord se aflau aproximativ 450 de persoane. Piloții au fost puși în fața unor decizii complexe: să treacă printr-o zonă cu resturi căzătoare sau să o evite. Însă, exista riscul de a rămâne fără combustibil deasupra oceanului. Într-un caz, un echipaj a declarat stare de urgență din cauza lipsei de carburant, după ce au fost avertizați că intrarea în zona de pericol se face „pe propria răspundere”.
Investigația evidențiază și întârzieri în transmiterea informațiilor. Conform documentelor, SpaceX nu a alertat prompt FAA prin linia de urgență conform procedurilor. În anumite situații, controlorii de trafic aerian au aflat despre incident direct de la piloți, aceștia raportând vizual „flăcări și resturi” în atmosferă. Zonele restricționate au fost activate cu întârziere, acoperind doar spațiul aerian monitorizat de radarele SUA, lăsând descoperite anumite zone din spațiul internațional.
Toate aeronavele implicate au reușit să aterizeze în siguranță. Totuși, FAA a catalogat evenimentul drept un „riscul extrem potențial” pentru aviația civilă. Majoritatea pasagerilor nu au fost conștienți de pericolul la care au fost supuși. Ulterior, FAA a inițiat o analiză internă privind gestionarea riscurilor legate de resturile din lansările spațiale, însă aceasta a fost suspendată după câteva luni. Decizia a fost considerată neobișnuită de surse din interior.
Reacția SpaceX și implicațiile pe termen lung
SpaceX a respins concluziile, afirmând că „niciun avion nu a fost în pericol”. De asemenea, a evidențiat că siguranța publică rămâne prioritară. Totuși, incidentul evidențiază întrebări importante despre modul în care traficul aerian civil poate fi protejat în contextul creșterii numărului de misiuni spațiale. FAA estimează că în următorii ani, numărul lansărilor și al reintrărilor în atmosferă ar putea ajunge între 200 și 400 anual, ceea ce poate transforma astfel de incidente din excepții în probleme majore.
Cazul Starship evidențiază limitele actualelor protocoale și subliniază necesitatea unei colaborări mai eficiente între operatorii spațiali și autoritățile aviatice internaționale. Pe măsură ce traficul aerian și activitatea spațială devin tot mai intense, granița dintre progresul tehnologic și riscuri poate deveni tot mai fragilă.
Lasă un răspuns