Instituţia oferă clarificări tehnice referitoare la Barajul Paltinu, după apariţia în mediul online a unor imagini şi comentarii care susţin existenţa unei „fisuri pe întreaga înălţime a barajului”.
„În urma publicării în mediul online a unor fotografii şi interpretări care afirmă existenţa unei „fisuri pe toată înălţimea barajului”, cu orientare aproximativă la 45 grade şi cu posibile implicaţii de tip torsiune, precum şi în contextul comentariilor legate de istoricul lucrărilor din zona versantului stâng şi presupusa gravitate („fatală”) a fenomenului, Administraţia Naţională „Apele Române” aduce următoarele explicaţii tehnice, bazate pe evaluări inginereşti şi pe date reale de exploatare ale construcţiei. Fotografiile relevă urme verticale şi oblice de culoare închisă şi discontinuităţi fine pe suprafaţa paramentului aval. În primul rând, este crucială corelarea acestor imagini cu condiţiile hidraulice din momentul realizării lor. La data menţionată în postare, nivelul apei în acumulare era la aproximativ 632 m, în timp ce coronamentul barajului se află la cota 654 metri. În aceste condiţii, urmele vizibile nu pot fi clasificate, simplist, ca având cauze de „infiltraţie din lac” la nivel înalt, determinate de presiunea hidrostatică a acumulării până aproape de coronament”, precizează comunicatul.
Conform sursei citate, acestea sunt compatibile, cu probabilitate ridicată, cu fenomene de umectare şi scurgere superficială determinate de precipitaţii, zăpadă topită, condens, precum şi evacuări controlate ale apelor meteorice sau drenaje de pe coronament şi infrastructura asociată.
ANAR afirmă că astfel de scurgeri pot fi concentrate pe trasee preferenţiale, influenţate de rugozitatea betonului, rosturile tehnologice, zone cu permeabilitate superficială diferită sau elemente constructive care colectează şi dirijează apa. În timp, aceste trasee devin vizibile prin depuneri şi patină, ceea ce poate crea impresia unei „fisuri continue”, însă, în fapt, este vorba despre urme de curgere sau de discontinuitate superficială stabilizată.
Referitor la afirmaţia că orientarea la 45 grade ar indica apariţia unor eforturi de torsiune, ANAR precizează că aceasta reprezintă o „extrapolare teoretică improprie”.
„Modelele de rupere la torsiune cu plane la 45 grade sunt aplicabile pentru eprubete de laborator și elemente structurale subțiri, nu pentru un baraj masiv de tip arc dublu, care funcţionează într-un sistem tridimensional complex de tensiuni, dominat de compresiune şi de transferul eforturilor către versanţi. În practică, torsiunea globală a unei astfel de construcţii se determină din măsurători instrumentale, inspecţii şi evoluţia în timp a eventualelor discontinuităţi. În prezent, datele de monitorizare nu indică comportament anormal sau solicitări speciale de tip torsiune”, explică ANAR în explicaţiile tehnice.
Legat de declaraţiile care califică fenomenul drept „letal” sau care sugerează o avarie iminentă, ANAR subliniază că, din imaginile adunate, nu rezultă elemente ale unei degradări structurale active, precum deschiderea semnificativă a fisurilor, deplasări ale betonului, exfolieri, exfoliere, pierderi de material sau zone de beton pulverulent.
„Afirmările de gravitate extremă, fără date instrumentale şi inspecţii tehnice conform normelor, pot crea nejustificat panică şi nu reflectă precis starea tehnică a construcţiei”, transmit reprezentanţii ANAR.
Referitor la observaţia că urme similare au fost fotografiate şi în anii anteriori, inclusiv în jurul anului 2010, „acest element este, paradoxal, un indicator de stabilitate, nu de pericol”. „O avarie structurală activă nu rămâne neschimbată 10-15 ani; evoluează, se deschide, se ramifică, duce la degradări locale sau schimbă parametrii de funcţionare ai construcţiei. Persistenţa unui aspect vizual similar pe perioade lungi indică, de obicei, fie urme de curgere superficială recurente, fie discontinuităţi vechi, stabilizate, fie particularităţi de textură sau patină a betonului”, explică sursa citată.
În legătură cu menţiunile privind probleme istorice în zona versantului stâng, ANAR menţionează că, într-adevăr, unele intervenţii şi reparaţii din trecut pot fi identificate, inclusiv în primele decenii de operare. Totuşi, simpla menţionare a unui istoric de lucrări din perioada 1976-1982 nu demonstrează o legătură directă cu imaginile curente şi nu justifică, automat, o avarie. Relaţia, dacă există, se stabileşte exclusiv prin investigaţii geotehnice şi structurale, analizând contactele şi interpretând datele instrumentale. În prezent, nu există elemente care să indice reactivarea unor fenomene care pot afecta siguranţa barajului”, adaugă sursa.
În final, ANAR afirmă că evaluarea siguranţei unui baraj nu se bazează pe analogii simplificate sau interpretări vizuale izolate, ci pe o serie de activităţi tehnice: inspecţii periodice, monitorizare pe termen lung, verificări ale sistemelor de drenaj, colectare a apelor meteorice şi monitorizare instrumentală, conform normelor oficiale. Orice sesizare publică este tratată cu responsabilitate şi verificată de specialişti, pentru a confirma concluziile pe baze obiective.
„În concluzie, urmele din imaginile publicate nu reprezintă, singure, dovada unei fisuri active, iar riscul pentru comunitate sau infrastructură nu este indicat. Barajul Paltinu funcţionează în condiţii de siguranţă structurală, iar monitorizarea continuă şi comunicarea transparentă rămân prioritare pentru prevenirea interpretărilor greşite şi panicii inutile. Administraţia Naţională „Apele Române” reafirmă angajamentul pentru menţinerea standardelor tehnice în domeniul infrastructurii hidrotehnice”, transmite comunicatul.
Lasă un răspuns