În primul său interviu post-accident din 2019, în care tânărul Dani Vicol și-a pierdut viața, Mario Iorgulescu a făcut dezvăluiri despre tentativa sa de suicid. Dintr-o clinică din Italia unde este internat, fiul președintelui Ligii Profesioniste de Fotbal afirmă că se confruntă cu probleme psihice și urmează tratament specializat.
DESIGUR, TOATĂ REVISTA VIVA DE NOIEMBRIE, GRATUIT, AICI
Mario Iorgulescu vorbește despre tentativele de suicid
La șase ani de la accidentul mortal provocat, în care a pierdut viața Dani Vicol, Mario Iorgulescu afirmă că starea sa emoțională variază, fiind alternanțe între perioade de euforie și depresie. În perioada petrecută în diferite clinici din Italia, el relatează că a încercat să-și pună capăt vieții.
„Am încercat să-mi iau viața. Dețin un videoclip în care îmi spun adio părinților. Am consumat o doză mare de substanțe psihoactive, dorind să mă sinucid. Nu am reușit. Am fost adus la spital, a venit salvarea să mă transporte.
Mi-au introdus un tub pe gât, au folosit carbon și alte substanțe. Eram devastat. Am căzut și m-am lovit cu capul de WC-ul. Am căzut prin casă înainte să sosească ajutorul. A fost o situație extremă. Puteam să pierd viața și dacă dădeam cu capul de vasul de toaletă,” a declarat Mario Iorgulescu în emisiunea Dan Capatos Show, de la CANCAN.RO.
Continuați lectura: Cine sunt concurenții de la „Desafio: Aventura”, noul reality-show de la PRO TV. Participanți precum Delia Salchievici, Florin Prunea și Codruța Sanfira fac parte din echipa „Norocoșii”.
Mario Iorgulescu despre viața în clinica italiană și experiențele trăite
În discuția cu Dan Capatos, Mario Iorgulescu precizează că viața în centrul de sănătate mintală din Italia este „extrem de dificilă” și a fost aproape să fie agresat fizic de către alți pacienți.
„Viața aici este dificilă. Am schimbat mai multe clinici din cauza unor incidente grave. Am fost în centre cu oameni cu tulburări mentale severe. Boala mea se manifestă uneori în mod pozitiv, alteori negativ,” explică el.
Starea mea oscilează. Uneori sunt foarte deprimat și supărat, alteori extrem de fericit. Nu pot anticipa. Pot avea crize în orice clipă.
Am fost trezit noaptea de colegi de clinică încercând să mă strângă. M-am trezit lovindu-i, pentru a nu fi sufocat. Eram într-o vilă, fiecare având camera lui, dar fără chei. Mi-au oferit privilegii, precum țigări și Playstation, pentru a-mi trezi interesul pentru activități în cameră.
Continuați lectura: Alex Bodi a vorbit despre motivul conflictului cu Ramona Olaru: „Durerea mea provine din alte motive, nu din dorința ei de a renunța la statutul de săracă.”
„Când mă domină, nu pot să mă controlez”
În anumite zile, reacționez agresiv, iar apoi plec din centru. Am fost dat afară după ce am spart ușa și am alergat după personalul medical. Mă trezesc brusc, fără control, și nu știu cum să reacționez. Există factori declanșatori, precum alcoolul și substanțele interzise. De peste doi ani, nu consum alcool sau droguri.
Am o leziune la lobul frontal, care afectează impulsivitatea. Factori declanșatori precum alcoolul sau drogurile pot provoca reacții neașteptate. De aceea, evit orice contact cu consumatorii de alcool, pentru a nu risca atacuri impulsive.
Mario Iorgulescu: „Am executat pedeapsa, în centrele medicale este mai dificil decât în penitenciar”
Despre situația sa actuală, Mario Iorgulescu afirmă că se simte mai stabil și urmează un tratament cu antidepresive. Privind înapoi la ultimii șase ani, consideră că a trecut printr-o experiență mai dureroasă decât detenția.
„Am acceptat să vorbesc pentru a-mi exprima povestea atunci când sunt lucid. Este important ca oamenii să înțeleagă: nu sunt condamnat pentru incident, ci se află în tratament în Italia.
Am petrecut șase ani în clinică pentru recuperare, iar experiențele din aceste centre sunt mai dureroase decât închisoarea. Aici, ești sedat, nu percepi tot ce se întâmplă cu adevărat.
Chiar și după toate aceste perioade, doar în ultimul an au fost mici îmbunătățiri. Mama mi-a achiziționat căști cu ultrasunete pe care le folosesc de trei ori pe săptămână. În plus, urmez un tratament cu antidepresive, iar antipsihoticele puternice au fost eliminate.
Tratamentul a fost adaptat pentru a evita stările extreme de depresie sau euforie. În ultimele trei luni, am plâns zilnic, ore în șir, până când medicamentele mi-au ameliorat simptomatologia. Îmi pare rău pentru ce am provocat mie și familiei mele, dar lupt pentru stabilizare.
Lasă un răspuns