Analiză Bloomberg incendiară: Elveția are în discuție una dintre cele mai sensibile teme ale ponderii, în contextul creșterii accelerate a populației și al imigrației masive.
După un deceniu în care numărul locuitorilor a crescut de aproape cinci ori mai rapid decât media europeană, 27% din cetățenii elvețieni nu dețin cetățenie elvețiană.
Factorii atractivi pentru străini sunt salariile generoase, stabilitatea și standardul de trai ridicat, care au transformat statul montan într-o destinație preferată pentru muncitori din întreaga lume.
Referendum programat până la sfârșitul anului
Totalmente, această „atracție” a adus și temeri sporite în rândul populației, astfel că Partidul Popular Elvețian, formațiune de dreapta cunoscută pentru pozițiile sale anti-imigrație, a inițiat și susținut o mișcare cu sprijin tot mai larg:
„Nu Elveției celor zece milioane!”, care propune limitarea populației la maximum 10 milioane de locuitori.
Partidul Popular Elvețian a promovat de mult timp o platformă anti-imigrație, care i-a asigurat statutul de cel mai mare partid din țară.
În 2007, a lansat o campanie cu un afiș controversat, înfățișând oi albe expulzând o oaie neagră dintr-un câmp peste care era arborat steagul elvețian, și a susținut, de asemenea, interzicerea minaretelor, măsură aprobată prin referendum în 2009.
Însă, problema este profund ancorată în memoria colectivă a Elveției, unde legislația anti-imigrație este deja strictă.
Cetățenia se poate obține după o perioadă de așteptare de cel puțin zece ani, respectând anumite condiții severe, iar în municipalități mai mici, consiliul local poate respinge solicitarea chiar și astfel. Discuția despre imigrație reverberează direct în privința identității naționale, neutralității statului și a poziției Elveției într-o eră de instabilitate geopolitică și tensiuni globale în creștere.
Întrebarea este cât de deschisă sau rezervată poate fi această națiune într-o lume în continuă schimbare.
Un referendum pe această temă este planificat până la sfârșitul anului.
Posibila reevaluare a acordului de liberă circulație
Inițiativa nu vizează natalitatea, ci fluxurile migratorii.
La pragul de 10 milioane, se vor introduce măsuri suplimentare, iar în ultima instanță, Elveția ar putea renunța la acordul de libera circulație cu Uniunea Europeană.
Susținătorii inițiativei argumentează presiunea tot mai mare asupra pieței imobiliare, sistemului sanitar și infrastructurii, precum și teama de pierdere a identității culturale.
Un sondaj realizat în decembrie indică că aproape jumătate dintre cetățeni, indiferent de vârstă, favorizează limitarea populației.
Reacția mediului de afaceri: opoziție vehementă
De cealaltă parte, liderii de afaceri, instituțiile financiare și marile corporații avertizează asupra impactului economic negativ.
Elveția s-a bucurat de prosperitate datorită unei economii deschise și a atragerii forței de muncă externe, în special după semnarea acordului din 1999 cu UE privind libera circulație.
Diviziuni-cheie precum sectorul bancar, farmacii, industria orologeră și multinaționalele – UBS, Roche, Nestlé sau Swatch – sunt dependente de angajați străini într-o proporție considerabilă.
Reprezentanții mediului economic susțin că limitarea fluxurilor migratoare va duce la deficit de competențe, relocarea investițiilor și, în final, la slăbirea stabilității economice.
De asemenea, renunțarea la libera circulație ar putea periclita accesul pe piața unică europeană, care acoperă aproximativ jumătate din exporturile elvețiene.
Este o discuție despre identitate și viitorul națiunii
Dincolo de cifre, dezbaterea abordează teme complexe despre identitatea culturală, neutralitate și poziționarea Elveției în contextul tensiunilor geopolitice globale.
Istoric, țara a evoluat de la un stat sărac și cu emigrație masivă la una dintre cele mai prospere economii, o transformare profund influențată de deschiderea spre exterior.
Guvernul elvețian a semnat în 2024 un nou tratat cu Uniunea Europeană, menținând libera circulație a persoanelor, însă și acesta va fi supus unui referendum.
Partidele de centru-stânga și o parte a clasei politice consideră colaborarea cu Europa singura variantă viabilă, în absența unor alternative economice robuste în afara continentului.
Referendumul privind plafonarea populației devine astfel nu doar o consultare despre imigrație, ci și un test major privind direcția viitoare a Elveției: o societate mai închisă, pentru protejarea identității și resurselor, sau una deschisă, capabilă să itself să adapteze provocărilor globalizării pentru a-și menține binele economic.
Lasă un răspuns