La patru ani de la dispariția lui Victor Socaciu, Marina Almășan a făcut câteva declarații despre relația dintre artistul care i-a fost soț timp de 16 ani și colegul său de scenă Vasile Șeicaru. De-a lungul anilor s-au spus multe despre această relație: prietenie strânsă, conflicte sau suport reciproc pe scenă, doar de dragul fanilor.
Revista Viva de decembrie, gratuit, îi poți citi integral aici
Victor Socaciu a decedat pe 27 decembrie 2021, la vârsta de 68 de ani, în Spitalul Carol Davila din București. Suferea de diabet, insuficiență renală și cardiacă. Pierderea sa a lăsat un gol imens în inimile admiratorilor și ale prietenilor apropiați.
Marina Almășan, subtilă în privința memoriei lui Victor Socaciu
Marina Almășan, fostă soție a lui Victor Socaciu, a evitât să ofere amănunte din culisele relației lor, dar a transpirat faptul că între cei doi artiști au existat și momente de neînțelegere.
„Am discutat mult cu Vasile despre această temă, încă din perioada în care eu și Victor formam un cuplu. Ar fi multe de spus, dar, din respect pentru cel trecut în neființă, nu voi mai aborda acest subiect. Niciodată.
Atât Vasile, cât și Victor au fost artiști admirați de public încă de la debut. Și admiratorii lor trebuie să păstreze amintirea melodiilor nemuritoare și nu zvonurile din culisele relației lor.”
Eu sunt singura care știu adevărul și îl păstrez pentru mine. Sunt sigură că și Vasile va evita să discute despre acest subiect, chiar dacă între noi au fost neînțelegeri,” a spus Marina Almășan pentru Click!
Revista în centrul atenției: Emily Burghelea, accident în Hong Kong, după aproape un an de la experientele aproape fatale. În mașină se aflau și cei trei copii: „Suntem șocați. Cum să trec din nou prin asta?”
Vasile Șeicaru, declarații despre relația cu Victor Socaciu
Vasile Șeicaru a vorbit după dispariția lui Victor Socaciu despre legătura lor, uneori marcată și de mici neînțelegeri:
„Vestea morții prietenului meu, Victor Socaciu, m-a lovit ca un șoc dur, pentru mine, ca prieten apropiat și coleg de scenă, dispariția lui bruscă reprezintă o pierdere imensă. Îmi amintesc cum îl prindeam pe scenă, de obicei, în stânga, și glumeam cu el: „Râde-te, măi, nu mai fi atât de serios!”
„Și el îmi răspundea „Dar nu râd?”, iar noi ne tachinam și ne amuzam în timpul spectacolelor. Dacă ar fi avut auzți publicul, ar fi râs în hohote. În timpul interpretării, spunea uneori: „Oameni răi mă atacă, un ‘crai de la Brașov’”. Spunea că „de crai de la Brașov” s-a tot auzit, dar despre Galați nu mai auzisem niciodată de „crai”. Publicul se distra teribil, creând un spectacol de neuitat. Îmi va lipsi enorm această prezență, e un gol pe care nu pot să-l umplu,” a declarat Vasile Șeicaru.
Revista în continuare: Dan Capatos, primele declarații după zvonurile despre plecarea de la Antena Stars, împreună cu Silviu Andrei: „Eu continui să fiu pe post”
„Am fost prieteni timp de decenii”
Cei doi artiști au străbătut țara în lung și în lat, în turnee lungi, devenind și colegi la „Cenaclul Flacăra”:
„Am fost prieteni apropiați timp de zeci de ani. Îmi amintesc că, prin anii 1974-1975, când participam la festivaluri de folk, nu ne cunoșteam personal, dar știam unul despre celălalt, fiind încrezători și entuziaști, având impresia că spargem munții cu energia noastră.”
„Urmărăm ce face fiecare și apoi ne-am cunoscut și am devenit prieteni, în 1976, când Victor a venit la Cenaclul Flacăra, iar eu în 1978 am început colaborarea și prietenia noastră artistică.”
Citește și: Primele imagini cu Dan Petrescu după zvonurile despre probleme majore de sănătate. Fostul antrenor CFR Cluj surprins pe străzile din București
„Cu Victor și cu Ștefan Hrușcă am cântat și în America”
La un moment dat, Victor Socaciu, Vasile Șeicaru și Ștefan Hrușcă au format un trio de succes, apreciat internațional:
„Eu cântam cu Hrușcă, care era tandemul Hrușcă-Șeicaru, apoi am decis să-l cooptăm și pe Victor, formând un trio. Cu acest trio am performat peste tot în lume, inclusiv în Statele Unite, de unde am plecat de trei ori cu mașina și am cântat pentru românii din diaspora.”
„Am fost foarte aproape, prietenul meu cel mai bun, mergeam la petreceri, râdeam necontenit. Ne plăcea să facem glume și să ne distrăm, dar în timpul interpretărilor, deveneam serioși, făcând tot posibilul să oferim publicului muzică de calitate”, explică Vasile Șeicaru.
„Ducu râdea când noi ne ciondăneam, iar după câteva minute eram iar prieteni”
Vasile Șeicaru își amintește cum era în turnee și de momentele de tensionare obișnuite
„Eu îl văd tot timpul cu brațele deschise, gata să îmbrățișeze publicul. Când pleca, era chemat înapoi și începea să cânte. Deseori, aveam program limitat, la două ore, iar dacă el întârza, timpua se scurgea și trebuia să fim gata. La finalul spectacolelor, îl chemam pe scenă și cântam împreună alte câteva piese. Aveam nevoie de mai mult timp, fiindcă două ore erau insuficiente pentru noi. Mă certam adesea cu el, iar el îmi spunea: „Lasă-mă, încă sunt plin de emoții!”
De multe ori, când ne certam pe scenă, în câteva minute eram iar prieteni, îmbrățișându-ne și râzând. La aniversarea lui Victor, pe 14 ianuarie, organizam evenimente speciale, cu participarea artiștilor și personalităților culturale de la noi”, a încheiat Vasile Șeicaru.
Lasă un răspuns