Într-un interviu recent, Pavel Bartoș vorbește sincer despre cea mai importantă calitate a sa: rolul de părinte. Actorul ne împărtășește detalii despre relația cu cele trei fiice, modul în care abordează provocările fiecărei etape de dezvoltare și importanța echilibrului familial, inclusiv decizia soției de a se dedica integral creșterii copiilor.
Vezi și această revistă aniversară, disponibilă gratuit, aici
De asemenea, urmăriți acest material video:
Dincolo de succesul în domeniul televiziunii și teatrului, Pavel Bartoș este, înainte de toate, un tată devotat și preocupat. Într-un interviu deschis pentru VIVA!, actorul vorbește despre familie, despre legătura specială cu cele trei fiice și despre elementele cheie în educația lor. Pavel Bartoș subliniază rolul crucial al angajamentului soției sale în menținerea armoniei familiei, precum și despre cum a încercat să fie prezent emoțional pentru fiecare dintre fiicele sale. Pentru el, să fii un părinte bun înseamnă nu perfect, ci atent, răbdător și mereu alături de copii. Cu umorul caracteristic, actorul abordează și subiectul persoanelor care își doresc să fie parte din viața fiicelor sale.
Ce înseamnă Pavel Bartoș ca părinte și relația cu cele trei fiice ale sale
Soția ta a renunțat la cariera de actriță pentru a se dedica creșterii copiilor, iar tu ai menționat că acest aspect a fost fundamental în educația lor.
Nu că ar fi renunțat… A fost mai mult o alegere, odată cu venirea celui de-al doilea și al treilea copil, ea s-a concentrat pe familie. A dorit să petreacă cât mai mult timp cu fiicele sale. De-a lungul anilor, ea și-a dedicat majoritatea timpului pentru a fi alături de ele, oferindu-le sprijin și atenție constantă. Este important că fiecare dintre ele a beneficiat de un timp individual de calitate cu un părinte, ceea ce a contribuit la echilibrul familial. Am stabilit un acord mutual, în care eu am asigurat susținerea financiară și stabilitatea, în timp ce ea s-a ocupat de partea emoțională și de apropiere cu fetele.
Cum sunt cele trei fiice acum? Cum gestionați provocările diferitelor vârste?
Sunt extrem de fericit și recunoscător pentru cele trei fiice ale mele. Una este studentă la Drept (anul IV), cea de-a doua se apropie de admiterea la facultate, iar cea mai mică plănuiește o carieră în domeniul artistic. Provocările le abordăm împreună, susținându-ne reciproc, iar această unitate ne ajută să depășim orice dificultate.
Resimt dacă fiicele poartă numele Bartoș? Sunt mândru de ele și am încercat să le creștem cu educație și susținere, încurajându-le să ia propriile decizii. Timpul ne-a confirmat că am reușit în această privință.
Sunt părintele ideal? Cum definesti rolul tău de tată?
Ce fel de părinte ești? Care crezi că sunt calitățile tale?
Cred că fiecare încearcă sau speră să fie tatăl perfect. Eu, însă, țin foarte mult să fiu un părinte bun, nu perfect. Perfecțiunea mi se pare o țintă imposibilă și chiar înspăimântătoare. Îmi doresc să fiu un tată atent, răbdător și comunicator, prezent emoțional pentru fiicele mele. Este esențial să-i cunosc foarte bine, să am răbdare și să ofer siguranță în orice situație, fie că e vorba de educație, probleme sau alte circumstanțe. Încerc să îi învăț că este normal să aibă încredere în mine și să știe că pot conta pe sprijinul meu.
În plus, chiar dacă nu pot fi perfect, învăț constant și am convingerea că echilibrul și comunicarea deschisă joacă un rol decisiv în relația mea cu fiicele mele.
Ce înseamnă pentru tine prezența și sprijinul constant în viața fiicelor tale
Mai ales că ai fete și contează foarte mult să le fii aproape emoțional.
Se spune că modul în care un tată interacționează cu fiica sa influențează modelele de comportament ale acesteia. Normal că mi-aș fi dorit să petrec mai mult timp cu fiecare dintre ele, mai ales în perioada pandemiei, când am avut posibilitatea să fiu mai mult acasă. Chiar dacă am avut mai mult timp, regret că nu am reușit întotdeauna să le dedic suficient fiecăreia în parte, dar încerc să recuperez prin excursii, vacanțe și momente speciale. Astfel, creez amintiri frumoase și întărim legătura emoțională, fiind mereu alături de ele în toate situațiile.
Le povestesc fiicelor despre parteneri? Cea mai mare, de exemplu, care are acum 20 de ani, deja are o relație?
Da. S-a mutat cu partenerul ei.
Cum te simți în această situație?
Inițial, a fost puțin ciudat, pentru că nu-i ca prezența unui prieten sau a partenerului vostru obișnuit… I-am spus fiicei mele: „Tată, dă-mi câteva zile ca să înțeleg și eu cum e“. Dar, odată ce am observat că băiatul respectiv este politicos și respectuos, am realizat că situația este normală și că totul se stabilește firesc în timp. Mi-am dat seama că, în familie, valorile și comunicarea sunt cele mai importante, iar implicarea și educația contează cel mai mult. Acest proces de adaptare face parte din evoluția relației și mă bucur că, în final, totul a decurs natural și armonios.
Lasă un răspuns