Cât de lungă este speranța de viață a oamenilor ar putea depinde într-o măsură mai mare de factorii genetici decât s-a considerat anterior, conform unui nou studiu realizat în Israel, informează Ynetnews.
Specialiștii estimează acum că genele pot explica aproximativ jumătate din diferențele în durata de viață, contestând astfel ipoteze acceptate de decenii în domeniul științei.
Reevaluarea influenței genetice asupra longevității
De-a lungul timpului, cercetătorii au considerat că moștenirea genetică reprezintă doar 20–25% din diferențele de speranță de viață, iar studii recente au redus această estimare la sub 10%.
Cercetarea recentă, realizată la Institutul Weizmann pentru Știință și publicată în revista Science, indică faptul că această perspectivă era incompletă.
Analiza a arătat că factorii genetici pot explica în jur de 50% din durata de viață, mai ales în societățile moderne, unde riscurile externe de mortalitate sunt mai reduse.
Studiul a fost condus de doctorandul Ben Shenhav, în cadrul laboratorului profesorului Uri Alon, director al Centrului Sagol pentru Cercetarea Longevității.
Cercetarea reia întrebări vechi despre raportul dintre gene și mediu în determinarea duratei de viață.
De ce studiile anterioare au minimalizat contribuția geneticii
În mod tradițional, studiile privind longevitatea s-au bazat pe cercetări pe gemeni și pe arborescențe genealogice, folosind date din populații născute la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.
În acea perioadă, cauzele de deces ca infecțiile, accidentele și violența erau frecvente.
Aceste factori externi au mască influența geneticii, ducând la o subestimare a impactului ereditar.
Metodele statistice tradiționale au întâmpinat dificultăți în a diferenția influența genetică de riscurile de mediu severe.
Gemeni cu gene identice puteau deceda la decenii distanță, din cauza bolilor sau leziunilor, ceea ce distorsiona rezultatele studiilor.
Gemenii virtuali și o abordare inedită de modelare
Pentru a suplini lipsa datelor din arhivele istorice, cercetătorii au utilizat tehnici de modelare matematică inspirate din fizică.
Astfel, au creat „gemeni virtuali” cu parametri biologici identici, eliminând influența factorilor precum bolile și agresiunile externe.
Odată ce riscurile externe au fost excluse, contribuția geneticii la durata de viață a devenit semnificativ mai mare.
Modelul a indicat că factorii genetici explică aproximativ jumătate din variația longevității, concluzie confirmată ulterior de analiza datelor din Suedia, pe gemeni născuți între 1920 și 1930.
Rolul stilului de viață în longevitate
În pofida rezultatelor solide privind impactul geneticii, specialiștii subliniază că stilul de viață rămâne un element critic.
Chiar dacă din punct de vedere genetic longevitatea poate fi explicată în proporție de 50%, cealaltă jumătate depinde de alimentație, exercițiu fizic și condițiile de trai.
Cercetarea deschide noi perspective pentru studiile despre îmbătrânire, întărind importanța analizelor genetice.
Înțelegera genelor protectoare la persoanele care ating vârste foarte înaintate în stare de sănătate bună ar putea, în viitor, să conducă la dezvoltarea unor tratamente menite să încetinească procesul de îmbătrânire și să prelungească perioada de viață activă.
Lasă un răspuns