Karim din Motru s-a născut în Gaza. După izbucnirea conflictului în Fâșia Gaza, familia sa a părăsit Orientul Mijlociu și a solicitat protecție în România. Printr-o serie de întâmplări, a ajuns în Oltenia, mai precis în Motru, Gorj, un oraș minier cu o istorie dificilă în perioada comunistă. Privit cu anumite suspiciuni, Karim a fost ulterior adoptat fără rezerve de colegii săi din Liceul Coșbuc din orașul industrial.
Karim ducea o viață relativ liniștită în Gaza, alături de părinții săi și cei patru frați. Până când a început conflictul armat. Tatăl lui a decis că e mai bine să plece, ca și aproape 2 milioane de alți locuitori ai Fâșiei Gaza, înainte de declanșarea războiului. Unii au găsit refugiu în tabere improvizate, unde trăiesc încă în condiții dificile. Alții au fugit oriunde au putut, relatează sursele.
Tatăl lui Karim a ajuns în România, la Motru, în județul Gorj. A deschis aici o unitate de alimentație rapidă, a început să învețe limba, și-a făcut prieteni și a realizat că această localitate poate deveni casă pentru întreaga familie. Așa a adus și pe ceilalți membri ai familiei.
Bunica și cel mai bun prieten, victime în Gaza
Karim și-a pierdut bunica și cel mai bun prieten în timpul conflictului. A fost nevoit să fugă însoțit de familie, însă, după câțiva ani, vorbește cu o limbă română curată, cu accent oltenesc, și se prezintă simplu – Karim din Motru. Este fericit că aici și-a găsit noua familie și prieteni. Povestea lui a fost inclusă într-o carte.
„Am scris despre copilăria mea și amintirea unui prieten pierdut, fiind o poveste tristă pe care o pot reda doar prin scris, pentru că mă emoționează”, a declarat Karim.
Este povestea unui copil din Gaza, crescut în fața războiului și căruia i-au fost uciși prietenii de joacă.
„Am prieteni, dar am pierdut mulți și chiar membrii ai familiei mele în războiul din Gaza”, a spus Karim.
„La sosire, nu vorbeam limba română, iar fotbalul mi-a fost salvare. Mi-am făcut primii prieteni jucând fotbal, iar când am început școala la Colegiul George Coșbuc, nu m-am simțit niciodată străin”, a explicat Karim.
Sora lui mai mare a absolvit același liceu cu note exemplary. Ea l-a încurajat pe Karim să abordeze școala cu curaj și deschidere.
„Inițial, colegii erau reticenți, dar apoi s-au apropiat și m-au întrebat despre cultură, religie și tradiții”, a spus Karim.
„A învățat limba noastră extrem de rapid și s-a descurcat mai bine decât mulți elevi ai școlii”, a menționat colega sa, Maria Negrea.
„Este un exemplu pentru colegii săi”, a declarat Nicolae Negrea, director adjunct al Colegiului Național G. Coșbuc Motru.
„Nu e întâmplător, am mai colaborat cu sora lui, Farah, copii care au venit din medii diferite”, a adăugat profesoara de filosofie, Constantina Negrea.
Profesorul de filosofie l-a observat și l-a încurajat să-și scrie propria poveste, care a fost inclusă într-o carte colectivă a celor mai talentați elevi ai școlii.
Karim nu își imaginează o viață în altă parte
„Pentru unii, Gaza este doar o știre la televizor. Pentru mine, reprezintă copilăria, familia și amintirea unui prieten pierdut. Pentru alții, refugiul este doar o categorie, pentru mine, reprezintă o renaștere”, a afirmat Karim.
O renaștere și un nou început. Karim nu își imaginează viața în altă parte. Își dorește să studieze în continuare în țara care i-a devenit acasă și să contribuie la binele acesteia, întorcând bunătate și recunoștință pentru sprijinul primit.
Lasă un răspuns