Nutriționiștii care interacționează zilnic cu pacienți cu supraponderale observă frecvent persoane extrem de motivate, bine informate și disciplinate, care totuși nu reușesc să piardă în greutate. Medicii atribuie obezității factori genetici puternici. Anumite gene reglează senzația de foame și sațietate, iar anumite variante genetice fac ca oameni să experimenteze senzație mai intensă de foame și să se simtă mai puțin sătui după masă, conform BBC.
Gena care influențează apetitul și genele care modulatează metabolismul
Un exemplu intens studiat este gena MC4R, care influențează senzația de foame și consumul de alimente. Mutațiile acestei gene apar frecvent în rândul populației și pot determina consum excesiv de alimente. În plus, există alte gene care afectează metabolismul, adică modul în care organismul arde caloriile, făcând ca două persoane care mănâncă în mod similar să câștige în greutate diferit.
Pe lângă influența genetică, corpul are un mecanism de auto-reglare care menține o greutate considerată „normală” pentru fiecare, funcționând ca un anumit tip de termostat biologic. Atunci când cineva pierde rapid în greutate prin diete restrictive, creierul reacționează ca și cum organismul ar fi înfometat: se intensifică senzația de foame și metabolismul încetinește. Acest fenomen explică recâștigarea volumului pierdut, cunoscut ca efectul yo-yo.
Hormonii joacă și ei un rol fundamental, în special leptina, un hormon care transmite creierului nivelul depozitelor de energie. În mediul alimentar contemporan, predominant în produse ultraprocesate și zahăr, acest sistem se deregulează adesea, iar semnalele de sațietate devin ineficiente.
Obezitatea nu reprezintă o lipsă de voință
Răspândirea globală a obezității nu se datorează lipsei de voință, ci unui mediu care stimulează supraalimentarea. Mâncarea low-cost, calorică și intens publicitată este omniprezentă, porțiile sunt din ce în ce mai mari, iar practicarea exercițiilor fizice devine tot mai dificilă în rutina zilnică. Specialiștii utilizează termenul „mediu obezogen” pentru a descrie această influență.
Cu toate acestea, opinia cu privire la responsabilitatea personală diferă. Unii specialiști subliniază că, deși mediul are un impact considerabil, oamenii pot contracara aceste influențe și pot pierde în greutate, deși procesul este dificil. Alții avertizează că accentuarea exclusivă pe voință poate duce la vinovăție și stigmatizare, fără a aborda cauza principală.
O concluzie din ce în ce mai acceptată în rândul experților este că obezitatea reprezintă o afecțiune complexă, influențată de elemente biologice, hormoni, gene și mediu. Intervențiile medicale, educația nutrițională și schimbările durabile sunt mult mai eficiente decât simpla recomandare de a „avea mai multă voință”.
Lasă un răspuns