Arbitrul din Superliga aflat în centrul criticilor continue și al controversy ale sezonului și-a păstrat poziția în lumina reflectoarelor, fiind adesea subiectul unor pontaje și evaluări comparative. Deciziile controversate, greșelile majore și comportamentul din teren au alimentat dezbateri aprinse despre nivelul și integritatea arbitrajului românesc. Cauza unor erori repetate și a unor interpretări discutabile pare să fie unele dintre cele mai disputate subiecte din fotbalul intern în ultimii ani.
Gabriel Berceanu critică arbitrajul din Superliga
Gabriel Berceanu, jurnalist cu experiență în analiza fotbalului, susține că arbitrajul românesc s-a îndepărtat de normele profesionale și a devenit un organism „straniu și rău”. El menționează că în ultima etapă au existat greșeli grave, iar unele decizii ale arbitrilor dinainte de această rundă sunt puse sub semnul întrebării.
Berceanu face referire la dificultățile de a înțelege anumite faze din cauza interpretărilor eronate ale arbitrilor, actiune amplificat de carențele sistemului de arbitraj și de modul în care VAR-ul este folosit. El critică, de asemenea, lipsa unei explicații clare din partea Comisiei de Arbitri privind deciziile luate și menționează că unele deconectări de la regulă și de la logică între deciziile arbitrilor afectează percepția iubitorilor de fotbal asupra spectacolului.
Berceanu aintrebat retoric dacă există un sistem echilibrat pentru a evalua corect arbitrii și a propus un top al celor cu cele mai discutabile prestații din sezon, menționând trei arbitreri: George Găman, Horia Mladinovici și Iulian Călin. El critică lipsa prestanței și a consecvenței, precum și greșelile majore din interpretări și decizii—precum exemplul lui Găman, aproape cel mai „galben” arătate în sezon, sau involvmentul în incidente controversate ale lui Călin.
Declarații dure despre arbitri de la Daniel Nazare
Daniel Nazare aduce în discuție percepția asupra arbitrajului ca fiind încărcată de tensiune și probleme de integritate. El compară situația cu un „butoi plin cu motorină”, în care arbitrii par să jogheze cu nervii opiniei și să manipuleze situațiile pentru interese obscure.
Nazare indică unele nume precum Radu Petrescu, George Găman și Sorin Costreie, și critică comportamentul unora, precum cel al lui Hațegan, pe care îl vede ca fiind „inflexibil” și implicat în decizii discutabile. La fel ca Berceanu, acesta subliniază că unele greșeli sau intervenții, precum cele din meciul FC Hermannstadt – CFR Cluj, ridică semne de întrebare asupra imparțialității.
El reclamă o posibilă influență a unor șefi de assistenți și a unor decizii luate în cameră VAR, sugerând o anumită radiografie a ceea ce pare a fi o structură în care chiar și top arbitri, precum Hațegan sau Balaj, pot fi influențați sau pot ajunge în zonele de decizie de altoire. Nazare atrage atenția că un arbitru de centru este chemat în VAR doar dacă greșeala de pe teren devine „evidentă”, ceea ce ridică dileme asupra transparenței procesului.
De asemenea, el vorbește despre posibilitatea unei „înscăunări” a lui Hațegan ca șef al arbitrajului, în contextul unor zvonuri despre plecarea actualului șef, Vassaras, și despre o percepție de favoritism și influență în decizii.
Critici și observații despre arbitrii specifici
Listarea criticilor aduse arbitrilor include pe Radu Petrescu, pentru faza de la Voința Sibiu – CFR Cluj, pe George Găman, suspectat de lipsă clară de calități sportive și de abilități în pregătirea fizică, precum și pe Sorin Costreie, identificat ca unul dintre arbitrii „de casă” ai unor cluburi precum CFR Cluj. În privința lui Hațegan, criticile se concentrează pe o decizie discutabilă în meciul FC Hermannstadt – CFR Cluj, unde s-a intervenit decisiv în faza unui gol pentru CFR, reluată adesea ca un exemplu de influență suspectă.
Balaj, fost arbitru și ajuns la CFR Cluj, și Cristi Balaj, sunt sugerați ca exemple de arbitri ajunși în poziții importante, ridicând întrebări despre modul de promovare și influența în arbitraj. Nimeni nu poate ignora, de asemenea, conexiunile și nuanțele legate de poziționarea arbitrilor în ierarhie, precum și eventualele influențe din culise.
Nazare lamurește că, în timp ce unii arbitri sunt criticați pentru greșeli flagrate, alte decizii sunt considerate influențate de presiunea politică sau de influența anumitor grupuri sau foruri de conducere.
Probleme sistemice și așteptări
Analiza semnalează că, chiar și în contextul unei rețete de reguli și proceduri pentru arbitraj, greșelile majore, uneori intenționate, continuă să apară, comerțul cu decizii și influențe în camera VAR și de pe teren afectând legitimitatea și credibilitatea arbitrajului autohton.
Se evidențiază tensiunea între Șefii de arbitri și presiunea exterioară, precum și problemele de personal, calitate și imparțialitate la nivelul actual. În acest peisaj, întrebarea alimentată de opinii și zvonuri rămâne: cine controlează cu adevărat fluierul în Superliga și dacă actuala structură poate asigura o arbitrare imparțială în viitor.
În concluzie, situația actuală a arbitrajului intern are nevoie de reforme clare, transparență și un sistem de evaluare care să răspundă întrebărilor despre corectitudine și imparțialitate.
Lasă un răspuns