Centralia, orașul abandonat din Pennsylvania, este cunoscut pentru incendiul subteran care se arde neîntrerupt de zeci de ani, afectând suprafața și populația locală. La nivel oficial, orașul are în prezent doar câțiva locuitori, iar incendiul continuă să consume o zonă de aproximativ 13 kilometri pătrați.
Istoricul orașului Centralia
Centralia a fost un centru minier cu activitate din 1856, fiind un oraș prosper datorită exploatării cărbunelui. În perioada sa de glorie, orașul avea mai multe biserici, hoteluri, saloane, teatre, o bancă și un oficiu poștal. După anii 1960, însă, resursele din mină s-au epuizat și populația a început să scadă.
Cauzele incendiului subteran și evoluția situației
Incendiul a izbucnit inițial în urma unor acte cel mai probabil greșite sau din cauza unor circumstanțe necunoscute. Una dintre teorii indică faptul că incendiul a început în timpul unei operațiuni de curățare a gropii de gunoi a orașului, situată într-o mină abandonată, proces în care s-a dat foc gunoiului, dar flăcările au rămas active în labirintul de tuneluri subterane. O altă posibilitate este că un camion de gunoi a pompat cărbuni încinși în groapa de deșeuri.
Pompierii au intervenit inițial pentru stingerea incendiului, dar focul s-a răspândit în mai multe galerii subterane, iar flăcările nu au fost stinse complet. Fumul și aburii produse de incendiu s-au ridicat la suprafață prin gurile de mină și crăpături.
Dezvoltarea și declinul Centralia
La sfârșitul anilor ’60, localnicii au început să părăsească orașul din cauza mirosului puternic de fum și a riscurilor pentru sănătate. În 1979, situația a devenit critică, iar primarul John Coddington a descoperit că benzina din rezervoarele de la benzinăria sa se afla la temperaturi periculoase, semn al răspândirii fumului și gazelor toxice.
În 1981, un copil a căzut într-o groapă de 45 de metri adâncime formată în grădina familiei, reușind să scape după ce s-a agățat de rădăcina unui copac. De aici, a ieșit monoxid de carbon, indicând gravele probleme de siguranță ale zonei.
Relocarea și dispariția comunității
Autoritățile centrale au alocat peste 42 de milioane de dolari până în 1983 pentru relocarea populației. Majoritatea locuitorilor au acceptat compensațiile și au părăsit orașul, lăsând în urmă sute de clădiri. La recensământul din 1990, mai erau doar 63 de locuitori, iar în 2010, mai rămăseseră cinci case vacante. În 2013, autoritățile au ajuns la un acord cu ultimii șapte locuitori, care au primit permisiunea să rămână până la deces, după care proprietățile vor fi preluate de stat.
Starea actuală și perspectiva incendiului
Astăzi, din vechiul oraș mai există câteva clădiri, inclusiv o biserică, drumuri și semne de avertizare. Incendiul continuă să ardă pe o suprafață estimată la 13 kilometri pătrați, iar experții cred că poate să reziste încă cel puțin 250 de ani dacă nu va fi intervenit.
Centralia rămâne un exemplu de fenomen natural și uman, fiind cunoscut pentru incendiul care nu se stinge încă și pentru efectele devastatoare asupra comunității.
Lasă un răspuns