Regimurile autoritare contemporane nu formează o alianță clară, deși împărtășesc anumite trăsături esențiale, a explicat Anne Applebaum. Aceasta afirmă că diferența majoră față de regimurile comuniste istorice este lipsa unei baze ideologice comune între aceste state.
Diferențele dintre regimurile autoritare
Applebaum susține că regimurile precum China comunistă, Rusia naționalistă, Iranul teocratic, Zimbabwe sau Venezuela au esteticii, geografie și istorii diferite. Nu au un lider comun, nici interese unificate și nu formează, în mod formal, o alianță. În schimb, cooperează mai degrabă în mod oportunist, în funcție de interesele momentane.
Aceste state nu se sprijină automat unele pe altele și nu sunt conduse de un grup sau lider unificat. Cooperarea lor se limitează la situații în care interesul comun de a menține controlul justifică colaborarea.
Trăsături comune ale regimurilor autoritare
Applebaum enumeră câteva caracteristici specifice acestor regimuri. Conducători singulari, partide unice sau oligarhii controlează guvernarea, fără opoziție reală. Controlul spațiului informațional și lipsa unei justiții independente sunt alte elemente esențiale.
Legea nu este dictată de norme și constituție, ci de voința liderilor, făcând referire la conceptul de „rule by law” în loc de „rule of law”.
Legătura între putere și avere
Un element definitoriu al autocrațiilor moderne este apropierea între puterea politică și acumularea personală de avere. Regimurile sunt conduse aproape exclusiv de miliardari sau de indivizi bogați interesați de păstrarea și extinderea influenței și averii.
Acești lideri utilizează mecanisme financiare opace, companii paravan, proprietăți deținute anonim și paradisuri fiscale pentru a ascunde bunurile, conform dezvăluirilor din „Panama Papers” și „Pandora Papers”.
Impactul asupra resurselor și influenței
Fluxurile de bani negri reprezintă o componentă esențială a funcționării regimurilor autoritare. Resursele ascunse sunt reinvestite atât în statele respective, cât și în democrații, pentru influențarea scenelor politice și economice.
Această păstrare a averilor în spatele cortinei facilitează, de asemenea, intervenția în politica externă și în conflictele regionale.
Subminarea valorilor democratice
Applebaum avertizează că autocrațiile înțeleg foarte bine forța atracției valorilor liberale ale democrației — separația puterilor, libertatea de exprimare, drepturile omului și opoziția legitima — și încearcă să le submineze cu constantă intenție.
Acest lucru se realizează prin propagandă, controlul mass-mediei și prin politici menite să reducă influența instituțiilor democratice.
Rusia și războiul din Ucraina
Regimul rus a înțeles importanța slăbirii imaginii și ideilor democrației la scară globală, afirmă Applebaum. Susțin partide și mișcări antidemocratice atât în Rusia, cât și în alte state, ca modalitate de a contracara influența valorilor liberale.
Rusia a perceput dezvoltarea unei democrații funcționale în Ucraina ca pe o amenințare ideologică, întrucât ar putea inspira societățile din Rusia.
Schimbări de natură geostrategică
Applebaum afirmă că modelul Războiului Rece nu mai poate explica realitatea geopolitică actuală, unde distincțiile între democrații și dictaturi nu mai sunt atât de clare. Granițele sunt mult mai neclare, iar autocratiile pot apărea chiar și în societăți democratice.
Conflictele contemporane se poartă adesea în interiorul fiecărei societăți, între aspirațiile democratice și tendințele autoritare.
În concluzie, Applebaum subliniază că această dispută globală nu mai are drept tabere rigide, ci se desfășoară la nivelul fiecărei societăți, în jurul întrebării: „ce fel de societate vrem să construim”.
Lasă un răspuns