Programul de înarmare european SAFE, cu o valoare totală de aproape 17 miliarde de euro alocate României, continuă să fie subiect de controverse legate de transparență și structură decizională. În ciuda alocării masive, componentele și procesul de repartizare a fondurilor susțin suspiciuni de lipsă de reprezentare reală a Armatei în cadrul comisiei decizionale.
Contextul și funcționarea programului SAFE
Regulamentul SAFE a fost adoptat în mai 2025, ca parte a pachetului Pregătire 2030, destinat să stimuleze creșterea investițiilor în capacități defensive ale UE. Finanțarea pentru perioada 2026-2030 oferă împrumuturi cu o maturitate maximă de 45 de ani și o perioadă de grație de 10 ani, cu o dobândă redusă de maximum 3%. România urmează să înceapă rambursarea sumelor începând din 2035, pe o perioadă de 30 de ani. Ratingul de credit “AAA” al Comisiei Europene asigură un cost mai mic pentru finanțare, comparativ cu țările cu rating inferior, precum România, cu “BBB-”.
Disfuncții în procesul decizional
Clasamentul alocării fondurilor indică o distribuție clară: aproape două treimi din buget, 9,6 miliarde de euro, sunt repartizați Armatei, deși aceasta lipsește aproape complet din componența comisiei de hotărâre. În schimb, MAI și serviciile secrete (SRI, SIE, STS) primesc împreună 2,8 miliarde de euro pentru echipamente, comunicații, mobilitate și protecție civilă.
Surpriza majoră este absența reprezentării oficiale a Statului Major al Apărării. În prezent, Statul Major, condus de generalul Gheorghiță Vlad, nu a fost implicat în elaborarea și supervizarea documentului. În cadrul comisiei, au fost prezenți oficiali precum fostul ministru al Apărării Ionuț Moșteanu, care a inițial a participat în octombrie-noiembrie 2025, dar și Radu Miruță, coleg de partid cu actualul ministru, fostul ministru Radu Miruță, a cărui implicare a fost criticată pentru declarații și acțiuni considerate dezavantajoase armatei și industriei de apărare.
Structura decizională și echipele implicate
Reprezentarea armatei a fost asigurată de Cornel-Ion Pleșa, șeful Direcției Generale pentru Armamente din MApN, conform deciziei nr 524/2025. În timpul elaborării, ministrul Radu Miruță a avut prezență în comisie, după ce a preluat portofoliul de la fostul ministru, iar MAI a fost reprezentat de ministrul Cătălin Predoiu și secretarul de stat Raed Arafat.
Un personaj-cheie în structura decizională a fost Mihai Jurca, șeful Cancelariei Prim-ministrului, adus de Ilie Bolojan de la Oradea și numit coordonator național al programului. Chiar dacă nu are pregătire de specialitate în domeniu, Jurca are un rol central în aprobarea și configurația finală a contractelor SAFE.
Pentru implementarea rapidă, toate etapele au fost realizate în doar o săptămână. În 21 noiembrie 2025 a fost constituit Grupul de lucru SAFE, iar pe 24 noiembrie planul a fost aprobat și transmis oficial Comisiei Europene, iar pe 28 noiembrie a fost trimis la Bruxelles.
Contribuția Ministerului Afacerilor Externe a fost semnificativă, fiind reprezentat în comisie de Oana Țoiu, șefa diplomației românești, care a avut un cuvânt de spus în procesul decizional, în pofida prezenței militare mai simbolice.
Reacțiile și controversele legate de implicarea politică și militară
Reacțiile vehemente apar din partea unor funcționari din industrie. Răzvan Pîrcălăbescu, directorul Romarm, a lansat acuzații dure la adresa ministrului Apărării Radu Miruță, considerând că acesta „ar trebui judecat pentru înaltă trădare și subminarea economiei naționale”. Pîrcălăbescu l-a criticat pentru modul în care a gestionat investițiile în apărare, afirmând că „și-a bătut joc de apărare atât în perioada în care a fost ministrul Economiei, cât și acum”.
Răspunsurile oficiale indică o tensiune între actorii implicați în procesul de achiziții de armament, cu acuzații și dispută legate de modul de gestionare și representare în cadrul comisiei SAFE. În noiembrie 2025, Radu Miruță a depus plângeri la Parchetul General și AMEPIP privind numirea conducerii Romarm, considerând-o ilegală.
Aceste context și reacții confirmă problemele de transparență și impactul influențelor politice în procesul de achiziții pentru apărare, temându-se neînțelegeri și posibile riscuri pentru securitatea națională.
Programul SAFE a fost gestionat într-un timp record, iar deciziile rezultat au fost formulate fără participarea directă a statutului militar suprem.
Lasă un răspuns