ANALIZĂ: Animalele pot detecta semnele chimice ale stresului uman, relevă cercetări recente

Un fenomen tot mai studiat în domeniul interacțiunii om-animal demonstrează că diverse specii pot identifica, în mod obiectiv, semnele de stres sau frică ale oamenilor, în special prin intermediul mirosului. Cercetările arată că mirosul eliberat de corp în situații emotionale intense poate fi recunoscut de câini, cai, pisici, și chiar animale de fermă, influențând comportamentul acestora.

Câinii detectează mirosul stresului cu o precizie ridicată

Un studiu publicat în 2022 în revista PLOS One a demonstrat că patru câini antrenați au identificat corect probele de transpirație și respirație de la persoane aflate în stare de stres în 93,75% din cazuri. Probele au fost colectate de la 36 de persoane înainte și după o probă de aritmetică dificilă.

Cercetarea a evidențiat că modificările chimice provocate de stresul psihologic sunt evidente pentru câini, care pot recunoaște aceste schimbări în compoziția compușilor organici volatili. Precizia varia între 90% și 96,88, în funcție de câine.

Un alt experiment a implicat Labradori și Golden Retrieveri. În prezența mostrelor de transpirație asociate cu frica, câinii au manifestat comportamente de stres și un ritm cardiac crescut, precum și o tendință să caute mai mult apropierea de stăpân. Acești comportamente indică nu doar capacitatea de a identifica mirosul, ci și de a reacționa la impactul emoțional pe care îl produce.

Un studiu din 2024 a testat răspunsul a 18 câini la mirosul unei persoane stresate. Ei au devenit mai precauți în fața unor situații necunoscute, fiind mai reticenți să se apropie de obiecte misterioase și mai sensibili la stimuli neașteptați. Descoperirile sugerează potențialul utilizării câinilor ca instrumente în detectarea și gestionarea tulburărilor de stres posttraumatic.

Caii și pisicile detectează emoțiile umane prin miros

Caii pot distinge transpirația provocată de emoții diferite. Într-un studiu din 2023, publicat în Scientific Reports, aceștia au recunoscut diferențele dintre probele de transpirație folosite de persoane care urmăreau un film de groază și de cineva urmărind o comedie. Caii au mirosit mai mult timp probele provenite din contextul emoțional diferit, indicând o procesare diferită a mirosurilor în funcție de stare.

În cercetarea din 2026, fiecărui cal i s-au prezentat probe de transpirație de la persoane speriate. Aceștia au manifestat mai multă precauție, s-au comportat mai distant față de oamenii respectivi, au urmărit mai atent obiecte și au avut un răspuns mai puternic la stimuli neașteptați. Regularea emoțiilor umane ar putea fi integrată în antrenamentele ecvestre și în terapia cu cai.

Pisicile, deși mai subtile în reacții, au fost expuse în 2023 unor probe de miros uman în patru situații distincte. Mirosul de frică a provocat comportamente de stres, dar răspunsurile lor au fost mai discrețe, fiind influențate de experiență și nivel de socializare. Autorii au subliniat că reacția felinelor nu este la fel de explicită ca la câini sau cai, dar și ele pot percepe semnalele chimice ale emoțiilor.

Alte specii animale resimt, de asemenea, schimbările emoționale ale oamenilor

Șoarecii și vacile au fost incluse în studii recente. Într-un experiment din 2024, șoarecii au prezentat indicii fiziologice de stres mai intense în prezența mirosului provenit de la studenți după un examen stresant, comparativ cu probe neutre. Vacile s-au comportat diferit, manifestând o preferință pentru probele de la persoane fără stres, petrecând mai mult timp investigându-le. Cercetările subliniază potențialul acestor animale de a reflecta stările emoționale umane în contexte de ferma sau cercetare.

În schimb, o serie de experimente pe oi și miei, publicate în 2024 și 2025, au oferit rezultate mai neclare. Deși oile păreau să răspundă la mirosuri umane, reacțiile la stres nu evidenția în mod clar o percepție diferențiată a semnalelor afective, fiind mai puțin convingătoare decât în cazul altor animale.

Mecanismul mirosului al fricii: un amestec de compuși chimici

Specialiștii evită termenul de „moleculă a fricii” și preferă să vorbească despre un compus complex, rezultat din schimbări în concentrația și compoziția compușilor organici volatili. În majoritatea studiilor, probele de transpirație sau respirație sunt analizate ca întreg, fără identificarea unei substanțe specifice.

Cercetătorii încearcă să stabilească dacă semnalul chimic al fricii este universal sau variază în funcție de vârsta, sexul sau condițiile fizice ale persoanei. În plus, se investighează dacă animalele combinează mirosul cu alte semnale, precum postura, vocea, expresia facială sau mișcările corporale.

Concluzia este că nu există o „moleculă a fricii” singulară, ci un amestec de compuși care, la unii animali, poate declanșa reacții de alertă sau precauție. Însă, în toate cazurile, recunoașterea emoției umane prin mirosul său este un fenomen emergent, nu o percepție directă și explicită.