Alina Dumitruț, o tânără curajoasă, a petrecut primii ani de viață în spitale, afectată de o malformație congenitală. Această grea încercare i-a limitat posibilitatea de a merge, dar nu i-a stins optimismul. Astăzi, Alina este o persoană rezilientă și plină de speranță, orientată către un viitor plin de obiective. În prezent, ea se pregătește de obținerea permisului auto și cultivă o pasiune pentru fotografie.
Alina Dumitruț este un exemplar de putere și perseverență, într-un context de viață complex. Nașterea cu o malformație congenitală a impus-o să se lupte cu dificultăți medicale, dar și cu birocrația. În ciuda obstacolelor, Alina a absolvit liceul, a reușit examenul de bacalaureat și acum își dorește să urmeze studii universitare în domeniul comunicării.
„Cu multă durere, m-am întrebat: „De ce eu, de ce așa?”. Dar în timp am conștientizat că pot duce o viață normală, similară oricărei alte persoane de vârsta mea, de la gătit și mers la școală, până la liceu. Am absolvit liceul, am susținut bacalaureatul și doresc să intru la facultate”, a declarat Alina Dumitruț.
În ciuda unor limite fizice, Alina a învățat că „normalitatea este relativă”.
„Viața într-un scaun cu rotile este o viață complet normală. Nu există nimic diferit… Da, nu pot alerga, dar m-am obișnuit. Familia mea spune „normalitatea este relativă”, iar pentru mine, normalul nu mi se pare atât de diferit de ceea ce consideră normal alte persoane care pot merge”.
Alina își dorește independență și autonomie. „Părinții nu vor fi mereu alături de mine”, afirmă ea.
„Pe parcurs, aș vrea să fiu independentă, să-mi iau viața în propriile mâini și să mă descurc de una singură, pentru că nimeni nu este nemuritor. Părinții nu vor fi mereu alături de mine, deci trebuie să mă obișnuiesc să fiu singură, să-mi gestionez singură viața, fără să fie mereu cineva lângă mine.”
Adolescenta este pasionată de fotografie și visează să ajungă la mare, chiar dacă accesibilitatea pentru persoanele cu dizabilități este limitată.
„Ar fi util să existe plaje mai accesibile, adică cu faleza mai apropiată de malul mării și o continuitate a spațiului pe lângă apă. Faleza, nu nisipul, ar facilita deplasările cu scaunul cu rotile.”
Lasă un răspuns