Sprijinul financiar din partea familiei reprezintă pentru numeroși români o sursă de sigurantă, care nu necesită justificare suplimentară. Sumele sunt împrumutate temporar, de obicei până la venitul salarial, și pot fi utilizate pentru avansul la achiziționarea unei locuințe sau pentru diverse contribuții, fiind deseori considerate ajutoare familiale simple.
În practică, aceste transferuri pot ridica semne de întrebare pentru autoritățile fiscale, iar lipsa unei documentații clare poate conduce la situații complicate.
În ultimii doi ani, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a intensificat controalele asupra fluxurilor financiare dintre persoane fizice, în special în cazul transferurilor mari sau repetate. Lipsa documentelor care să justifice proveniența banilor poate face ca ajutoarele familiale să fie considerate venituri nedeclarate, cu consecințe fiscale suplimentare.
Autoritățile sunt atente la toate fluxurile financiare; orice sumă primită într-un cont poate fi verificată în lipsa unei justificări credibile. Riscurile sunt mai mari atunci când transferurile bancare nu conțin mențiuni explicite, banii sunt încasați în numerar fără documente justificative, sumele sunt utilizate pentru achiziții majore sau există discrepanțe între veniturile declarate și nivelul de trai.
Proceduri și documente care pot preveni incidentele
Pentru a evita eventuale probleme, este recomandat să se ia câteva măsuri minime, precum redactarea unui contract de împrumut, mențiuni explicite la transferurile bancare, păstrarea dovezilor de plată și stabilirea unui termen de rambursare.
În cazul donațiilor, o documentație scrisă este de asemenea recomandată, mai ales pentru sumele utilizate în achiziții importante. Cu cât sumele sunt mai mari, cu atât verificările pot fi mai atente, în special în situația diferențelor între veniturile declarate și bunurile achiziționate.
Recomandări pentru evitarea problemelor:
Lasă un răspuns