În ultimele trei luni (august 2025 – octombrie 2025), autoritățile fiscale au instituit un total de 149 măsuri de asigurare în urma verificărilor documentare, în valoare de 24.383.185 lei. În același interval, s-au efectuat 9.643 inspecții documentare în suma totală de 288.800.246 lei, iar măsurile de asigurare au fost aplicate în proporție de 1,55% din totalul verificărilor.
Autoritatea fiscală și-a modificat strategia în cadrul inspecțiilor documentare, adoptând proceduri în care contribuabilul nu este notificat despre efectuarea controlului. În fapt, contribuabilul devine conștient de verificare doar spre finalizarea procesului, prin decizia de impunere, conform avocaților.
Spre diferenție de începutul anului, în ultimele trei luni, Agenția Națională de Administrare Fiscală a început să blocheze conturile și să sequestreze bunurile, simultan cu emiterea deciziei de impunere. În cazul aprobării Pachetului 2 fiscal, sancțiunile sub formă de amenzi, unele de sute de mii de lei, vor fi protejate de decizii de măsuri de asigurare. De asemenea, autoritatea fiscală va putea solicita și răspunderea solidară a asociaților și administratorilor, fără necesitatea de a demonstra intenție frauduloasă.
Măsurile de protecție constau în sechestru și poprire executorie, menite să păstreze disponibilitățile financiare ale contribuabililor în perspectiva unei eventuale executări silite.
La solicitarea Economica.net, autoritatea fiscală a răspuns oficial:
„Măsurile de asigurare se instituie sub forma popririi și sechestrului asupra bunurilor mobile și/sau imobile aparținând debitorului, precum și asupra veniturilor acestuia, în situații excepționale, respectiv atunci când există pericolul de sustragere, ascundere sau risipire a patrimoniului, punând în pericol sau îngreunând semnificativ colectarea obligațiilor fiscale”.
Aceste măsuri pot fi luate înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în controale sau în cazul asumării răspunderii solidare. Măsurile pot fi dispuse de către organele fiscale, instanțe judecătorești sau alte organe competente și rămân valabile pe toată durata executării silite, fără formalități suplimentare. Odată ce creanța este individualizată și ajunge la scadență, în cazul neachitării, măsurile devin executorii.
Conform prevederilor art. 213, 214 și 220 alin. (2^1) din Legea nr. 207/2015, cu modificările ulterioare, este aprobat Ordinul Nr. 2546/2016 din 5 septembrie 2016, stabilind Procedura de aplicare a măsurilor de garantare de către organele fiscale, precum și modelele și utilizarea formularelor aferente.
La pct. 17: „În cazul în care organul de control, în timpul inspecției, constată după analiza dosarului fiscal, situațiilor financiare și declarațiilor fiscale, că există suficiente informații despre nedeclararea materialului impozabil și existența unui pericol iminent de sustragere sau prejudiciere a bugetului, va decide luarea măsurilor de garantare, iar organul de executare va proceda la punerea în aplicare a acestora.”
La pct. 16: „Organul de control poate dispune măsuri de garantare excepțional, atunci când există riscul ca debitorul să se sustragă, să ascundă sau să risipască patrimoniul, îngreunând colectarea obligațiilor fiscale, în următoarele situații:
(…) e) în cazul aplicării sancțiunii de amendă contravențională sau confiscării bunurilor și sumelor către debitor.”
Măsurile de garantare se instituie prin decizie emisă de organul fiscal competent.
Decizia precizează că, prin constituirea unei garanții asupra creanței, măsurile de protecție pot fi ridicate. În cazul măsurilor luate înainte de emiterea titlului de creanță, acestea încetează dacă documentul nu este emis și comunicat în termen de maximum 6 luni, termen ce poate fi prelungit până la un an în situații excepționale, decizie emisă de organul fiscal. În termen de maximum două zile de la expirarea perioadei, organul fiscal va decide ridicarea măsurilor și va elibera garanția.
Contestațiile împotriva actelor de implementare a măsurilor de garantare pot fi formulate conform art. 260 și 261 din Codul de procedură fiscală.
În orice procedură administrativă cu autoritățile fiscale, drepturile și obligațiile contribuabililor sunt respectate conform legislației în vigoare.
În concluzie, verificarea documentară reprezintă o metodă simplificată de control fiscal utilizată de ANAF pentru identificarea eventualelor erori sau diferențe în evidențele și documentele depuse de contribuabili.
Firmele nu mai dispun de timp pentru a contesta deciziile fiscale
Codul de procedură fiscală menționează că deciziile privind măsurile de garantare devin executorii, iar sumele blocate prin aceste măsuri sunt trasferate către ANAF imediat după expirarea termenului de plată stabilit în decizia de impunere.
Termenul de plată este mai mic de 30 de zile de la comunicare, fiind calculat în funcție de data comunicării: dacă actul se comunică înainte de data de 15 a lunii, termenul expira pe 5 a lunii următoare; dacă se comunică între data de 15 și sfârșitul lunii, termenul este până pe 20. Astfel, în orice situație, disponibilitatea de plată este de sub 30 de zile.
„Este imposibil în cadrul actual al sistemului de drept ca o contestație împotriva deciziei de măsuri de garantare să fie soluționată înainte de finalizarea executării silite. În aceste circumstanțe, chiar dacă se depune o contestare în instanță, banii blocați devin executorii și se retrag din cont. Potrivit legii, această situație face ca contestarea să rămână fără obiect, deoarece executarea a avut deja loc”, explică avocat Luisiana Dobrinescu.
Recent, au fost emise decizii de garantare nu doar pentru sumele stabilite în urma verificărilor documentare, ci și pentru amenzile aplicate. Odată cu introducerea Pachetului 2 de măsuri fiscale, se preconizează o creștere a numărului de sancțiuni consistente (între 40.000 și 300.000 lei), care vor fi acoperite de sechestre și popriri garantate.
Lasă un răspuns