Scriitorul și jurnalistul american James Bovard analizează, în editorialul publicat în New York Post, o paralelă înfricoșătoare între noul primar al orașului New York, Zohran Mamdani, și politica de colectivizare a regimului comunist din România condus de Nicolae Ceaușescu.
Bovard pornește de la formularea lui Mamdani din discursul de inaugurare, conform căreia „va înlocui cinismul individualist cu căldura colectivismului” – un termen care, chiar și după 36 de ani de la căderea lui Ceaușescu, provoacă fiori oricărui român trecut de vârsta de 40 de ani.
Individualism versus colectivism
„Din fericire, psihiatrii nu au catalogat încă „individualismul cinic” drept o tulburare mintală”, notează Bovard, care relatează vizita sa în Bucureștiul anilor ’80.
Paralela surprinzătoare dintre Mamdani și regimul comunist pornește de la discursul inaugural al proaspăt-alesului primar din New York, în care acesta a promis noi subvenții, precum îngrijirea gratuită a copiilor, descrise ca fiind „elemente-cheie pentru libertatea noastră de a trăi”.
În România, ideea colectivistă a generat monstri, iar locuitorii din New York trebuie să fie vigilenți
Însă cuvintele, oricât de convingătoare ar fi, ale lui Mamdani nu l-au sedus pe scriitorul american, care a recunoscut rapid natura subversivă a promisiunilor: „ajutoarele guvernamentale sunt deseori mult mai costisitoare decât pare la prima vedere”.
Aici, Bovard argumentează cu politicile regimului comunist românesc, care își proclama controlul total asupra indivizilor, sub pretextul colectivismului reprezentat de toate palestruile: în sănătate – gratuitate, dar cu control total asupra corpului (interzicerea contracepției și avortului la femei, etc.), în economie – politici dure de austeritate și muncă excesivă, inclusiv oprirea alimentării cu electricitate ca măsură de economisire (ceea ce a dus la mii de decese), precum și o rată a mortalității infantile atât de ridicată încât guvernul a refuzat să înregistreze nou-născuții până când aceștia nu supraviețuiau prima lună (Bovard).
O Românie paranoică și absurdă
Bovard a observat cu minuțiozitate „paranoia regimului ceaușist”: „Regimul românesc era chiar mai paranoic decât Alex Jones. Când am cerut de la recepționerul de hotel o hartă a orașului, acesta m-a privit cu ostilitate: «Nu avem hărți. Dacă există un loc pe unde vrei să mergi, spune-mi unde este și îți voi indica cum să ajungi acolo». Bănuiala mea era că acea persoană nu activa din bacșișuri”.
Însă, ceea ce este cu adevărat surprinzător în editorialul lui Bovard este această asemănare între un dictator comunist, paranoic, megaloman și îndrăgostit de sine, cu un tânăr primar al unui oraș situat la mii de kilometri distanță, născut cu doar doi ani înainte de căderea regimului lui Ceaușescu.
Mamdani nu era încă născut când Ceaușescu a fost executat
O comparație înspăimântătoare, dacă ești cetățean al New York-ului și ai anumite cunoștințe de specialitate, o comparație care nu aduce laudă, ci alertă.
O paralelă periculoasă, mai ales având în vedere faptul că tânărul primar nu a fost încă influențat de ideile unor comuniști cu tendințe de super-eroi pe pământ.
„Ceaușescu și soția sa au fost executați în fața unui zid, cu câțiva ani înainte ca Mamdani să se nască”, încheie Bovard.
Lasă un răspuns