Anamaria Ferentz vorbește sincer despre parcursul său artistic peste Atlantic, incluzând sacrificii, muncă asiduă și momente de ezitare, dar și despre sprijinul vital care i-a permis să avanseze. Artista dezvăluie că succesul primului său album lansat în America nu ar fi fost realizabil fără susținerea necondiționată a logodnicului său american, persoana care a ales să creadă în visul ei, chiar și în condițiile distanței și absenței. Într-un interviu exclusiv, ne-a relatat despre evoluția în carieră, sacrificii și semnificația unui partener care îi oferă libertatea de a fi autentică.
CITAȚEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE NOIEMBRIE, GRATUIT, AICI
Fac parte dintre puținii artiști români care au reușit să-și continue activitatea la nivel internațional. Deși, o perioadă, ai avut alte profesii, anul acesta, în luna mai, ai lansat primul album în Statele Unite, în orașul Los Angeles. Ne poți povesti despre această experiență incredibilă?
În Statele Unite, pentru a locui în cele mai sigure și avantajoase zone ale marilor orașe, a fost nevoie să depun eforturi considerabile pentru a obține venituri suficiente pentru chiriile mari. Așa că, pe lângă activitatea muzicală, am avut și alte joburi, printre care agent imobiliar, o meserie pe care o consider minunată și pasionantă: să potrivesc oamenii cu locuințele lor ideale! Sunt interesată și de design interior și, când voi avea timpul necesar, intenționez să aprofundez acest domeniu pentru dezvoltarea personală.
Anamaria Ferentz îi mulțumește logodnicului american pentru sprijinul în carieră
Revenind la activitatea de artist: muzica rămâne și va fi mereu prima mea pasiune. Viața mea începe și se încheie cu muzica. Acum am norocul, pentru prima oară, să fiu susținută și încurajată de cei din jur. Să fiu îndemnată să compun, să interpretez și să urc pe scenă. Este incredibil să ai alături un partener care te sprijină și te motivează. Această susținere ne-a apropiat și mai mult. Îl iubesc și îl respect pentru că îmi creează un mediu în care pot fi autentică. Să trăiești alături de cineva care crede în tine, chiar și atunci când ești plecată mult timp, este o reală binecuvântare, chiar dacă asta înseamnă să renunțe la confortul său mental pentru a-mi permite să-mi urmez visurile. Îi voi fi recunoscătoare pe termen lung acestei persoane.
Descoperiți mai multe despre: Anamaria Ferentz consideră că maternitatea o potrivește de minune și regretă că nu a avut încă un copil: „Pot oricând adopta”. Cum conviețuiește cu cei șapte copii ai partenerului ei / EXCLUSIV
Aflați și: Anamaria Ferentz și logodnicul american, Douglas, vor oficializa relația anul viitor: „Voi purta rochie clasică, fiindcă nu am fost niciodată mireasă”. Locul evenimentului / EXCLUSIV
De asemenea: Catinca și Oana Roman, primele reacții după procesul intentat, la doi ani de la dispariția mamei lor. Valoarea procesului este de 300.000 de euro
Și: Cine este Patrick Ciorcilă, tânărul cu care Simona Halep se afișează tot mai des în Dubai: „Recunoscătoare”
Anamaria Ferentz: „Doi ani de muncă intensă și provocări, dar am continuat neabătut”
Privind înapoi la lansare: a fost un eveniment la care doar visam. Am depus multă muncă pentru acest album, în timp ce creșteam patru copii, amenajam case, făceam renovări, călătoream și treceam peste probleme de sănătate etc. Au fost doi ani solicitanti, dar nu m-am oprit. Am reușit să lansez acest album atât în format digital, cât și pe vinil, masterizat de Alex Psaroudakis — câștigător al premiilor Grammy pentru mastering. Am colaborat cu producători de renume internațional și cu artistul cunoscut drept King of Reggae, Beenie Man, care are și el Grammy în palmares și a colaborat cu mari nume precum Janet Jackson, The Fugees, Mya. Unul dintre producători, Damon Sharpe, a compus hitul „Love Don’t Cost a Thing“ interpretat de Jennifer Lopez.
Lansarea a fost de vis, reușind să aduc în centrul atenției eleganță și glamour, într-un stil Hollywood și în inima Los Angelesului. Evenimentul a avut mulți invitați din diverse nații, sponsori cu mâncare și băuturi, artiști talentați, colaboratori și prieteni. La eveniment au cântat Dominique Ilie, Reese Warren și au mixat muzică DJ Manuel Riva și DJ Damon Sharpe. Au fost prezenți prieteni din NY, Las Vegas, Oregon, San Diego și Orange County, care m-au surprins profund. Comunitatea românească m-a susținut întotdeauna, indiferent de locul de pe glob în care m-am aflat, și sunt profund recunoscătoare. Muzica de dans o fac atât pentru plăcerea personală, cât și pentru că știu că publicul românesc iubește dansul, precum și pe social media distribuie momente și imagini de la eveniment.
Anamaria Ferentz despre traiul în America
Viața în Statele Unite a fost plină de provocări, cu suișuri și coborâșuri. Când ai simțit că nu mai ești „Anamaria Ferentz, artista“, ci doar o femeie care trebuie să înceapă de la zero? Te-a afectat această schimbare sau, din contră, te-a întărit?
Eu nu mă definesc ca fiind „Anamaria Ferentz, vedetă”. Sunt un om normal, cu dorința de a fi fericită în orice situație. Cu ambiție, muncă asiduă și evitând rutina, mereu mă reinventez și mă caut noi direcții, până ating țeluri mai înalte. Dacă nu te iei prea în serios, iubești viața și îți dorești să faci totul bine pentru cei din jur, poți fi foarte fericit/fericită.
Ai spus că nu ți-a fost rușine să muncesti orice, dar a fost vreun job care te-a făcut să te întrebi: „Ce caut aici, cu CV-ul meu artistic?“? Care a fost cel mai dificil moment pentru tine după sosirea în SUA?
A fost dificil pentru mine să vând mașini (Honda). Am activat o lună într-un showroom din Cerritos, California. Am lucrat câte 16 ore zilnic și, când am realizat că asta era ceea ce trebuia să fac pentru a fi în top la vânzări și a primi comisioane mai mari, și că și câinele meu avea nevoie de mai multă atenție, am renunțat. Sănătatea mea a fost întotdeauna prioritară față de bani.
Anamaria Ferentz: „Nu am resimțit diferențe în privința naționalității“
Mulți au emigrat peste Atlantic în căutarea Visului American, dar pentru unii s-a transformat într-un coșmar. În ce măsură ai simțit în Statele Unite presiunea cuvântului „expat“? Te-ai simțit respinsă sau ți s-au deschis mai puține oportunități din cauza provenienței naționale? Întreb pentru că și în România se manifestează frecvent xenofobia…
Nu am perceput diferențe de naționalitate, acestea fiind asemănătoare cu cele din țara noastră: între femei și bărbați. Bărbații câștigă mai mult și sunt tratați cu mai mult respect, în timp ce femeile, după cum știm… În anumite domenii, situația s-a schimbat. În NY și LA, ca imigrantă, nu am resimțit discriminare, ba chiar le plăcea accentul meu și insistau să nu îl schimb, însă în Oregon am observat mai mult rasism, mai ales la magazine, unde am fost tratată diferit. (zâmbește)
Ai avut vreodată gândul să te întorci definitiv în România? Ce te-a motivat să rămâi aici?
Niciodată nu am avut acest gând. Îmi place locul în care sunt și apreciez că pot oricând să revin acasă, unde am „oamenii mei“.
Lasă un răspuns