Uranus și Neptun s-ar putea să nu fie „giganți de gheață” tradiționali așa cum au fost percepuți mult timp, conform unui nou studiu realizat de Universitatea din Zurich, publicat în Revista de Astronomie și Astrofizică.
Studiul sugerează că ambele planete îndepărtate pot conține o cantitate mai mare de material solid decât s-a estimat anterior, modificând înțelegerile asupra structurii lor interne.
Reevaluarea etichetei de „gigant de gheață”
În mod clasic, corpurile din Sistemul Solar sunt clasificate în planete stâncoase, giganți gazoși și giganți de gheață.
Uranus și Neptun au fost considerate giganți de gheață pe baza modelelor care indicau un nucleu predominat de apă și alte tipuri de gheață.
Studiul recent, publicat în Revista de Astronomie și Astrofizică, argumentează însă că această etichetare este prea simplistă și avansează posibilitatea existenței structurilor interne bogate în rocă.
Analizele indică existența unei planete pitice Pluto, despre care se știe acum că este în principal formată din materiale stâncoase, demonstrând că obiectele din afara Sistemului Solar nu urmează întotdeauna tiparele așteptate.
O metodă inovatoare de modelare a interiorului planetary
Pentru a testa compoziții alternative, echipa de cercetare a dezvoltat o metodă hibridă de modelare, care îmbină tehnici bazate pe fizică și date empirice.
În loc să folosească materiale predeterminate, modelele generează profile de densitate aleatorii, ajustate conform măsurătorilor gravitaționale reale.
Prin rularea a mii de simulări, cercetătorii au identificat configurații interne care se potrivesc cel mai bine cu datele observate.
Coordonatorul studiului, Luca Morf, afirmă că această strategie evită prejudecățile, păstrând totodată un model fizic realist și oferind o gamă extinsă de scenarii posibile.
Câmpurile magnetice și importanța misiunilor viitoare
De asemenea, modelele furnizează perspective noi asupra câmpurilor magnetice atipice ale celor două planete, extrem de diferite de structura magnetică a Pământului.
Se pare că ambele corpuri planetare au straturi de „apă ionică”, capabile să creeze câmpuri magnetice complexe, la adâncimi variate.
Totuși, incertitudinile persistă din cauza înțelegerii limitate a comportamentului materialelor în condiții extreme de presiune și temperatură.
Studiul concluzionează că expedițiile speciale către Uranus și Neptun sunt esențiale pentru determinarea dacă aceste lumi sunt predominant gazoase, stâncoase sau dacă se află într-un echilibru între aceste componente.
Lasă un răspuns