La solstițiu, începe perioada iernii astronomice. Este și cea mai scurtă zi din an, iar tradițiile și obiceiurile din preajma sărbătorilor mult așteptate sunt în strânsă legătură cu acest eveniment astronomic important. Iată ce trebuie să cunoști despre solstițiul de iarnă 2025 și nu numai.
De ce este esențial să afli cât mai multe despre acest solstițiu de iarnă 2025? În fiecare an, iarna calendaristică începe pe 1 decembrie. Însă, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstițiului de iarnă. Acesta este strâns legat de tradiții milenare. În țara noastră, încă se păstrează obiceiuri din perioada precreștină, respectate cu strictețe în momentul producerii acestui eveniment astronomic.
Ce se petrece la solstițiul de iarnă 2025
Solstițiul de iarnă reprezintă mișcarea aparentă anuală a Soarelui pe sfera cerească, cauzată de mișcarea reală a Planetei Pământ în orbită în jurul Soarelui. Axa polară a Pământului menține o orientare aproape constantă în spațiu și are o înclinație de 66° 33′ față de planul orbitei terestre. Din cauza acestei înclinații, Soarele parcurge, în decursul unui an, cercul zodiacal numit „ecliptică”, ale cărui inclineditate față de ecuatorul ceresc este de 23° 27′.
La momentul solstițiului de iarnă, Soarele se află în emisfera sudică a sferei cerești, la distanța unghiulară maximă de 23° 27′ sud față de ecuator, reprezentând începutul sezonului rece. Mișcarea sa diurnă urmează cercul paralel cu ecuatorul ceresc, denumit „tropicul Capricornului”. Acest fenomen explică inegalitatea duratei zilelor și nopților și succesiunea anotimpurilor, pentru latitudinile medii ale Pământului.
De asemenea, la data solstițiului de iarnă, răsăritul soarelui are loc cu 23° 27′ sud de punctul cardinal est și apusul cu același unghi spre sud față de vest. La amiază, Soarele se află la aproximativ 21° față de orizont, pentru latitudinea medie a țării noastre, de 45°. În emisfera sudică, fenomenul inversează, marcând începutul verii astronomice.
Când are loc solstițiul de iarnă 2025
De ce este ziua cea mai scurtă din an în timpul solstițiului de iarnă 2025? Potrivit explicațiilor anterioare, atunci, durata zilei atinge valoarea minimă, de aproximativ 8 ore și 50 de minute, iar noaptea este cea mai lungă, de circa 15 ore și 10 minute (în București). Momentul solstițiului de iarnă și al începerii iernii astronomice este estimat în jurul datei de 21 decembrie.
Începând din această dată și până la 21 iunie, zilele vor deveni progresiv mai lungi, iar durata nopților se va scurta. În acest an, solstițiul de iarnă 2025 va avea loc duminică, 21 decembrie, la ora 16:13, ora Europei Centrale, respectiv ora 17:13, ora României. Sezonul de iarnă astronomic se va încheia joi, 20 martie 2025.
Astfel, pe 21 decembrie, spre seară, începe perioada iernii astronomice. De atunci, zilele vor câștiga minute de lumină în fiecare zi, iar soarele va răsări mai devreme și va apune mai târziu, marcând începutul zilelor mai lungi.
Care este semnificația acestui solstițiu de iarnă 2025 pentru oameni
Ce reprezintă „solstițiu”? Derivând din termeni latini „sol” și „sister”, care înseamnă „soare” și „a sta pe loc”, termenul indică ziua în care soarele pare a sta neschimbat.
Venerarea soarelui a caracterizat majoritatea popoarelor antice. Momentul solstițiului este astfel extrem de semnificativ pentru oameni, din cele mai vechi timpuri. Soarele este perceput ca fiind un element sacru, astfel că multe credințe, sărbători, obiceiuri și superstiții se leagă de acest eveniment. Ziua de solstițiu de iarnă marchează cea mai scurtă zi și cea mai lungă noapte din an. Din cele mai vechi timpuri, solstițiul a avut un rol esențial în tradiții și este încă sărbătorit global.
Triburile și comunitățile din emisfera nordică au asociat iarna cu încheierea recoltelor. Vremea rece a fost un motiv de dificultate, iar aceste populații, fără cunoștințe științifice, au creat mituri și superstiții. În multe culturi, Soarele era văzut ca o figură feminină: arabii preislamici o numeau Atthar, mesopotamienii o considerau Regina Cerului, Arunna, iar vikingsii o cunoșteau ca Sol. Inuiții o numeau Sora Soarelui.
Nordicii considerau solstițiul de iarnă ca fiind momentul nașterii zeilor și aducerii luminii pe Pământ, denumind această perioadă „noaptea mamei”. O legendă finlandeză relatează că zeița Louhi a răpit luna și Soarele, ținându-le captive într-un munte, provocând zile reci și întunecate. În Scoția, solstițiul este perceput ca „Grian-stad Geamhraidh”, adică „iarna oprită de soare”, iar pentru a înlătura frigul, se crede că trebuie arse chipuri de lemn ale unor zei.
Practici de celebrare în lume
Solstițiul de iarnă reprezintă o zi deosebită în calendar. Este celebrat drept momentul în care noaptea lungă și întunecată atinge punctul culminant, marcând începutul revenirii soarelui. În Europa, se asociază cu monumente antice aliniate cu mișcările solare, precum Stonehenge în Anglia și Newgrange în Irlanda, care indică, respectiv, răsăritul și apusul din timpul solstițiului.
Popoarele din Iran celebrează acest eveniment cu festivalul Yalda, ce simbolizează victoria luminii asupra întunericului și reprezintă ziua de naștere a zeului soarelui Mithra. În acea noapte, familiile se adună pentru a primi răsăritul soarelui și a sărbători împreună.
În China, festivalul Dongzhi marcheză sosirea iernii. Originile sale sunt legate de festivitatea de sfârșit de recoltă, când fermierii sărbătoreau culminarea muncii lor, alături de cei dragi. Meniul tradițional include vin de orez, găluște, orez cu ghimbir și mâncăruri diverse, iar familiile cinstesc strămoșii prin ritualuri speciale.
Odată cu apropierea sfârșitului de an, tradițiile populare pun accent pe certitudini și superstiții, considerate aducătoare de bine. Atmosfera festivă și pregătirile pentru sărbători, alături de ritualuri străvechi, creează o stare de bine și speranță, chiar dacă nu toate au un fundament religios clar.
Credințe din trecut
De ce se păstrează obiceiul de a petrece în familie și cu mulți invitați în această perioadă? În vremuri vechi, iernile însemnau temperaturi foarte scăzute și zăpadă abundentă, iar oamenii, limitati în resurse, se adunau în grupuri mai mari pentru a face față provocărilor naturii.
Perioada de iarnă, în special aproape de solstițiu, era percepută ca fiind un moment de cumpănă, marcat de frică de forțele răului care puteau provoca pierderi. Astfel, strămoșii au considerat că, prin muzică, dans și veselie, pot alunga spiritele rele și pot asigura norocul. În timpul sărbătorilor de iarnă, aceste tradiții includ obiceiuri de îndepărtare a demonilor și aducere a prosperității.
Din cele patru colțuri ale mesei speciale, usturoiul și macul nu lipseau, fiind considerate talismane împotriva ochiului rău și a farmecelor. Pentru belșug, se pun sare și mei sub fața de masă, iar vâscul aduce noroc și protecție împotriva spiritelor răului. Lumânările aprinse în noaptea de An, simbolizează protecție și noroc.
Nu toți sunt conștienți că sărbătorirea Nașterii Domnului nu s-a făcut întotdeauna în Biserică. În secolul al III-lea, în Orient, se celebra pe 6 ianuarie Epifania, care includea nașterea lui Iisus, botezul și nunta din Cana Galileii. Papa Liberiu a stabilit în anul 354 data de 25 decembrie pentru celebrirea Crăciunului, înlocuind sărbătoarea păgână a solstițiului de iarnă. De atunci, comunitățile creștine au adoptat această dată pentru a celebra nașterea Mântuitorului, învăluită în tradiții locale.
Obiceiul Ignatului
La solstițiu de iarnă 2025, dar și în alți ani, un moment special în calendar este Ignatul, o zi plină de ritualuri și credințe străvechi. Înainte de creștinism, această dată era legată de sacrificiul unui animal pentru a revitaliza forța Soarelui. Ritualul presupunea arderea pe rug, iar numele provine din „ignis”, adică foc. În popor se spune adesea: „Ignatul are rânduit să moară negreșit un om în acea zi”, deși această superstiție are rădăcini mai vechi.
Ignatul mai este numit și Crăciunul țiganilor și reprezintă o activitate esențială pentru gospodării, combinând tradiții străvechi cu practici religioase, ce consideră sângele porcului sacrificial un izvor de sănătate. Se crede că ungerea obrajilor și frunții cu sânge cald atrage bunăstare și longevitate.
Obiceiuri și superstiții
Sângele porcului negru păstrează răul departe, iar untura lui este folosită în descântece și vrăji. Din sângele sacrificat și din făină se prepară turtițe vindecătoare. În ziua Ignatului, gospodinele se ocupă exclusiv de pregătirile legate de porcul sacrificat, evitând alte activități pentru a preveni problemele de sănătate.
Cei fără porci pot sacrifica alt animal sau pot înțepa o pasăre pentru a obține sângele necesar. Se crede că astfel se evită boli întregul an. Totodată, trebuie evitată vizionarea ritualului de tăiere, pentru că animalul suferă dureri mari. În jurul ușilor și ferestrelor, se presară mei și sare pentru a păstra belșugul. Sângele animalului trebuie să fie bine închegat pentru noroc financiar, iar fetele trebuie să consume splină pentru păr frumos. Gravidele trebuie să respecte ritualurile pentru a avea copii sănătoși. Cine lucrează de Ignat poate suferi de crampe, dureri de cap sau amețeli.
Lasă un răspuns