Într-o lume în care stresul, anxietatea și oboseala devin tot mai frecvente, tot mai mulți indivizi caută soluții inovatoare pentru a-și stimula funcțiile cerebrale. Una dintre cele mai interesante și, totodată, controversate tehnici este neurofeedback-ul – o metodă de „antrenament cerebral” care promite să transforme modul în care gândim, simțim și reacționăm. Am discutat cu Matei Grigore, psiholog și neurobiolog, pentru a afla cum funcționează această terapie, ce beneficii reale oferă și care sunt miturile.
Ce reprezintă terapia neurofeedback?
Neurofeedback-ul este o metodă noninvazivă, lipsită de durere, care constituie un antrenament pentru creier. Similar cu antrenamentul muscular la sală, această tehnică contribuie la dezvoltarea abilităților naturale de concentrare și echilibru mental. Procesul se bazează pe o formă de comunicare între creier și un computer, realizată prin intermediul unor mici electrozi – electrozi care nu emit curent electric și nu interferează cu funcționarea cerebrală, ci doar monitorizează activitatea electrică a neuronilor. Această activitate este reprezentată vizual – prin imagini, sunete sau jocuri – funcționând ca o oglindă neuronală în timp real, care ilustrează modul de funcționare al creierului. Atunci când activitatea cerebrală este echilibrată, imaginea de pe ecran se luminază, iar fluxul de informații curge lin, muzica devine clară. În caz contrar, fluxul se oprește, iar creierul învață, prin feedback, să realizeze această stare de echilibru și să o mențină singur. Este o formă de învățare prin consecințe, numită condiționare operantă, unde creierul acționează conștient și activ, în contrast cu reacțiile automate din reflexele pavloviene. Astfel, creierul învață să recunoască și să recreeze stările care îi aduc beneficii, fiind o metodă de tip „învățare prin experiență”.
Primul pas: evaluarea EEG – electroencefalogramă
Cum se măsoară activitatea cerebrală și cum are loc procesul de autoreglare?
Inițial, se realizează o evaluare numită EEG (electroencefalogramă), o metodă inofensivă care măsoară activitatea electrică cerebrală prin electrozi aplicati pe scalp. Această procedură nu cauzează disconfort, nu transmite energie și doar înregistrează modul în care diferite zone cerebrale cooperează atunci când estești atent, relaxat sau concentrat. Pe baza acestei hărți individuale, se creează un protocol personalizat de antrenament. În timpul ședinței, creierul își vizualizează activitatea pe ecran: în momentul în care reușește să mențină coerența și echilibrul, imaginea se luminează sau filmul rulează fluent. În caz contrar, feedbackul dispare, iar creierul învață, prin repetiție, să mențină această stare de liniște și funcționare armonioasă. În cele din urmă, această regulă se transferă în viața de zi cu zi: somnul devine mai odihnitor, atenția mai stabilă, iar răspunsurile emoționale mai clare și mai scurte.
Este important să menționăm că viața cotidiană se îmbunătățește prin această metodă: echilibrul mental, odihna, concentrarea și calmul emoțional se dezvoltă treptat.
Ce diferite tipuri de terapie prin neurofeedback există?
Deși există diverse tipuri de programe de antrenament, fiecare cu obiective specifice, esența constă în menținerea activă a minții. Creierul funcționează ca un mușchi: dacă nu este stimulat, devine rigid. Este vizibil diferența între seniorii care își mențin mintea alertă prin lectură, conversații și jocuri mentale, și cei care rămân izolați și lipsiți de stimulare, devenind vulnerabili la frici și gânduri repetitive. În neurofeedback, antrenamentele se bazează pe două principii fundamentale: „power” (putere) și „connectivity” (conectivitate). „Puterea” indică nivelul de activitate al unei regiuni cerebrale – nivelul de energie al acesteia. O regiune prea activă poate duce la anxietate, tensiune sau insomnie, în timp ce o activitate prea redusă generează oboseală, dificultăți de concentrare sau blocaje mentale. În timpul sesiunilor, creierul învață să-și regleze această intensitate, ca un pianist care ajustează forța apăsării pe clape pentru a crea armonie. „Conectivitatea” reflectă calitatea comunicării între diferite zone cerebrale. Lipsa de conexiuni puternice duce la gânduri fragmentate, reacții emoționale disproportionate și dificultăți de concentrare. Prin neurofeedback, aceste legături se rearmonizează, facilitând funcționarea creierului ca o orchestră bine dirijată, unde fiecare componentă și-o cunoaște rolul. Sunt disponibile diverse tipuri de antrenamente, precum Z-Score Training, care ajustează subtil comunicarea dintre zonele cerebrale, Infra-Low Frequency Training, ce lucrează la nivelul sistemului nervos autonom pentru reglarea somnului, stresului și relaxării profunde, fiind eficient în cazuri de anxietate, epuizare și traume, sau Alpha-Theta Training, care facilitează tranzițiile către stări calme și creative.»
Un model avansat, propus de cercetătorul Peter Van Deusen, analizează creierul în funcție de vitezele de trecere între stări: blocat, instabil, hipoactiv sau hiperactiv. Scopul nu este ca mintea să fie constant calmă, ci să-și mențină flexibilitatea naturală, trecând ușor de la alertă la relaxare. În termeni simpli, un creier sănătos nu este tot timpul calm, ci știe când să fie calm și când să fie activ. Prin această abordare, se urmărește ca creierul să-și recapete abilitatea de adaptare rapidă, fără blocaje în frică, stres sau apatie. Indiferent de metoda, fundamentul rămâne același: creierul învață din feedback-ul propriu, nu i se impune nimic din exterior, ci descoperă propriile echilibre. Scopul final este de a recâștiga versatilitatea naturală a minții.
Neurofeedback-ul sprijină creierul să atingă și să mențină un echilibru optim, fiind utilizat pentru probleme precum anxietate, depresie, stres, ADHD, tulburări de somn, burnout, migrene, tulburări emoționale și dificultăți de concentrare. În esență, metoda nu „vindecă” boli, ci optimizează funcționarea cerebrală în mod natural și durabil.
„Prin neurofeedback, creierul este recompensat ori de câte ori reușește să revină la ritmurile lente, favorabile somnului profund”
Este eficient și în tratamentul tulburărilor de somn și afecțiunilor asociate?
Da, deoarece somnul implică cele mai complexe procese de autoreglare ale creierului. În timpul somnului, activitatea cerebrală coboară treptat de la undele beta (stare de alertă) la undele alpha (relaxare), iar apoi la theta și delta (somn profund și regenerare). Dacă această tranziție este perturbată din cauza stresului, anxietății sau oboselii cronice, creierul rămâne blocat în activitate accelerată, chiar și cu ochii închiși. Aceasta duce la insomnie, treziri nocturne, somn superficial sau coșmaruri. Prin neurofeedback, creierul primește recompense de fiecare dată când reușește să se adapteze și să revină la ritmurile lente care favorizează somnul profund. astfel, învață să se odihnească în mod natural, fără frică. Mulți pacienti povestesc o schimbare subtilă, dar esențială: „nu mai dorm iepurește (în alertă), ci ca un om odihnit și în siguranță”.
Ce impact are pentru cei cu anxietate și depresie?
Anxietatea funcționează ca o alarmă exagerată, iar depresia ca o stare de apatie totală. În ambele cazuri, sistemul de reglare a emoțiilor este dezechilibrat. Prin neurofeedback, creierul învață să reducă alarmarea când nu este nevoie și să reactiveze energia când apar blocaje. Amigdala – centrul fricii și reacției emoționale – începe să reacționeze doar la pericole reale, nu la simple gânduri, în timp ce cortexul prefrontal, responsabil cu raționamentul și deciziile, recâștigă controlul. Rezultatul este o stare de calm, claritate mentală și o capacitate de a gândi logic, lipsită de frică sau oboseală excesivă.
Neurofeedbackul, util și pentru copii
Este recomandat și pentru cei mici?
Da, iar rezultatele pot fi rapide și surprinzătoare. Creierul copiilor este extrem de flexibil și răspunde bine la feedback rapid. În cadrul ședințelor, copilul urmărește pe ecran un film sau o animație ce rulează doar când activitatea creierului este echilibrată. Pentru copil, totul pare un joc, dar în spatele acestui „joc” se ascunde exersarea autoreglării – capacitatea de a se calma după emoții intense, de a reveni cu atenție după distragere sau de a-și motiva comportamentul. Experiențe cu peste trei sute de copii au evidențiat rezultate constante: cei impulsivi încep să aibă pauze între declanșarea emoției și reacție, cei distrași pot urma mai ușor sarcini, iar cei rezistenți la cooperare devin mai deschiși și receptivi la feedback. Aceste schimbări apar pentru că sistemul nervos învață să se simtă în siguranță, reducând nevoia de a reacționa impulsiv. Încrederea în sine crește, iar comportamentele devin mai naturale și echilibrate. Neurofeedback-ul nu „repară” copilul, ci îl sprijină să își redescopere autenticitatea – curiozitatea, echilibrul și conexiunea cu propriul sine.
Care sunt avantajele principalelor terapii prin neurofeedback?
Cel mai mare beneficiu este siguranța și non-invazivitatea metodei. Nu implică substanțe chimice, stimulare externă sau proceduri dureroase. La început, pot apărea o oboseală ușoară sau un somn mai profund, semne că sistemul nervos se ajustează. Uneori, fiindcă mintea se liniștește, pot reapărea emoții sau amintiri mai vechi, însă acestea devin mai ușor de gestionat cu sprijinul unui profesionist și, dacă este nevoie, în complementaritate cu terapie psihologică. Neurofeedback nu „repară” în mod direct problemele, ci reconectează creierul cu propriul echilibru, fiind o metodă durabilă și sigură.
Care sunt pașii unui ciclu de tratament prin neurofeedback?
De regulă, după un set de 10-20 de ședințe, creierul începe să-și mențină singur noile tipare de echilibru. Însă, pentru consolidare, este recomandat adoptarea unor obiceiuri sănătoase: respirație lentă, activitate fizică constantă, un program regulat de somn și reducerea timpului petrecut pe ecrane seara. Antrenamentele de dezvoltare emoțională și mindfulness ajută la integrarea schimbărilor la nivel emoțional. Neurofeedback-ul reprezintă punctul de plecare, iar obiceiurile devin apa care menține rezultatele în timp.
Există riscuri ale terapiei neurofeedback?
Metoda este sigură, fără riscuri majore. Nu implică curent, substanțe chimice sau stimulare externă. Inițial, pot apărea oboseală sau un somn mai profund, semne normale ale adaptării. La început, pot ieși la suprafață emoții sau amintiri vechi, dar aceste manifestări nu sunt adverse, ci semne ale procesului de conștientizare. Este recomandată supravegherea de către un specialist și eventual completarea terapiei cu suport psihologic. Neurofeedback-ul nu doar ajustează activitatea mentală, ci restabilește conexiunea cu propria identitate.
Poate fi împărtășit un caz de succes?
Da. Un adolescent cu anxietate și insomnie, care repeta înainte de somn: „nu o să adorm”, a avut parte de rezultate rapide. După trei ședințe, pentru prima dată în ani, a reușit să doarmă mai mult de trei ore legate. Această schimbare a fost un semnal clar că sistemul nervos începe să-și lase garda jos și să-și recapete încrederea în somn. În zilele următoare, a observat o îmbunătățire în interacțiunea socială și în relațiile din școală, nu pentru că frica a dispărut complet, ci pentru că creierul a început să se simtă în siguranță. Încrederea în propria capacitate de a se liniști și de a se relaxa devine fundamentul progresului. După zece ședințe, a spus simplu: „E prima dată când dorm fără să mă apăr”. În această frază se încadrează întregul scrip al neurofeedback-ului: nu schimbă ceea ce e în exterior, ci redescoperă interiorul și echilibrul natural.
Concluzie: Neurofeedback-ul nu este magie, ci o metodă de învățare și reconectare conștientă. Când creierul descoperă bucuria de a fi în armonie, nu mai are nevoie de control constant, ci doar de încredere. Astfel, știința devine cel mai rafinat ghid al liniștii interioare.
Lasă un răspuns