România trebuie să-și consolideze finanțele publice, conform angajamentelor din PNRR și Planul Național de Buget pe termen mediu 2025-2031. Necesitatea consolidării se suprapune cu un context geopolitic nesigur și costisitor (de la invazia din februarie 2022) și cu o criză economică accentuată în ultimii trei ani în țările UE (10 state UE se confruntă cu o recesiune persistentă). În prezent, 12 state membre ale Uniunii Europene, cu deficite bugetare excesive și/sau datorii peste 60% din PIB, aplică planuri de consolidare fiscal-bugetară. Un număr mai mare de ajustări, în 8 țări UE aflate în procedura de deficit bugetar excesiv (Belgia, Franța, Italia, Ungaria, Malta, Polonia, România și Slovacia), se observă la viteze mai mari.
Care sunt principiile unei consolidări fiscale eficiente? Ce lecții oferă experiența țărilor UE din ultimii 20 de ani? Ce strategie ar trebui implementată în România? Care ar trebui să fie etapele și obiectivele programului de măsuri?
1. Consolidare echitabilă și sustenabilă
Consolidarea nu trebuie să afecteze disproporționat populația cu venituri mici și medii. Măsurile trebuie să minimizeze impactul negativ asupra investițiilor, ocupării forței de muncă și a PIB-ului. Obiectivul este reducerea sustenabilă a deficitelor pe termen mediu și lung, evitându-se soluțiile temporare și petice. Este mai eficient un pachet de măsuri bine gândite decât o serie lungă de tăieri și taxe aplicate fără analiză. Este absolut necesară consultarea cu Banca Națională a României. O cooperare eficientă între autoritățile monetare și cele fiscale este determinantă pentru succes.
2. O viziune macroeconomică
Consolidarea fiscal-bugetară trebuie să fie bine planificată, graduală și transparentă. Este crucial să se evite o vânătoare după obiective cantitative, în detrimentul investițiilor în dezvoltare economică endogenă (capital uman, tehnologie, cercetare-dezvoltare). Ajustările bugetare trebuie să fie însoțite de reforme structurale pentru corectarea dezechilibrelor. Consolidarea trebuie să abordeze cauzele fundamentale ale deficitului și să creeze economii sustenabile pe termen lung, nu doar performanțe contabile pe termen scurt. Programele care stimulează crearea și menținerea locurilor de muncă bine plătite sunt o prioritate.
3. Eficiență în cheltuieli, nu austeritate oarbă
România poate consolida bugetul fără tăieri drastice în investiții productive sau cheltuieli sociale. Un accent major trebuie pus pe eliminarea risipei și reformele în administrația publică. Experiența europeană indică posibilități de eficientizare: revizuirea cheltuielilor publice, digitalizarea administrației și raționalizarea personalului public, precum și controlul achizițiilor publice. Analize specifice, cu ținte clare pentru fiecare ordonator de credite, sunt vitale, concentrându-se pe eficientizare în locuri unde există pierderi evidente și evitând tăieri nefondate în sectoare esențiale.
4. O consolidare graduală
Ajustările bugetare bruște și excesive pot afecta negativ economia, potențială crescând raportul datorie/PIB. O abordare graduală, cu îmbunătățiri anuale ale balanței primare bugetare, este mult mai eficientă, permițând sistemului economic să absoarbă gradual modificările. Viteza de ajustare trebuie să fie compatibilă cu dezvoltarea economică, investițiile și progresele în educație, sănătate, infrastructură și tehnologie.
5. Echitate socială
Consolidarea trebuie împărțită echitabil, evitându-se suprasolicitarea populației cu venituri mici și medii. Este necesar un design al măsurilor ce protejează grupurile vulnerabile, ca parte de o strategie pentru o consolidare durabilă și acceptată social. O parte a responsabilității revine celor cu venituri mai mari de a contribui proporțional mai mult.
6. Protecția investițiilor publice
Evitarea unor tăieri drastice în investiții productive (infrastructură, educație, sănătate) este crucială pentru dezvoltare pe termen lung. Măsurile trebuie să facă diferența între investiții productive și cheltuieli neproductive. Este esențială menținerea și dezvoltarea investițiilor cu efecte de multiplicare înaltă. Dacă totuși sunt necesare amânări sau reprioritizări, aceste decizii trebuie luate cu grijă, evaluând opțiunile și eficiența acestora.
7. Reforme structurale sustenabile
Consolidarea presupune modernizarea politicilor și instituțiilor pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung. Experiența țărilor UE arată că ajustările fiscale sunt mai eficiente când sunt integrate în reforme largi ale sistemului de pensii, pieței muncii, administrației fiscale și guvernanței bugetare.
8. Sprijin social și comunicare
Consolidarea trebuie să aibă un suport social și politic larg pentru a fi implementată cu succes. Comunicarea transparentă cu privire la necesitatea și modul în care vor fi implementate măsurile este crucială pentru acceptare și susținere.
9. Plan realist și adaptabil
Țintele de consolidare trebuie să fie realiste, cuantificabile și adaptabile la evenimente neprevăzute. Planificarea trebuie să includă scenarii alternative, marjă de flexibilitate și mecanisme de ajustare pentru a face față schimbărilor.
10. Măsuri echilibrate cu impact redus asupra creșterii economice
Ajustările trebuie să fie echilibrate, nu să afecteze excesiv populația cu venituri mici. Măsuri de încurajare a creșterii economice, precum dezvoltarea instituțională, reducerea birocrației, investiții în cercetare-inovare, tehnologie și educație, sunt esențiale. Este nevoie de o strategie integrată de reducere a evaziunii și fraudei fiscale, ținând cont de rezultatele recente ale analizelor Comisiei Europene/Parlamentului European.
În concluzie, consolidarea fiscală eficientă se bazează pe echitate, pe evitarea unor măsuri punitive pentru populația cu venituri mici și medii, diferit de austeritate, respectiv de un proces structural de consolidare, bazat pe managementul eficient al resurselor publice, prioritizarea investițiilor și creșterea transparenței, cu sprijinul comunității economice și al fondurilor europene, cu impact pozitiv asupra creșterii.
Consolidarea fiscală trebuie să creeze spațiu bugetar pentru investiții mai mari în educație, sănătate și infrastructură, susținând în special sectoarele cu valoare adăugată ridicată.
Lasă un răspuns