Crin Antonescu, candidat al coaliției PSD-PNL-UDMR la alegerile prezidențiale din 4 mai 2025, a oferit răspunsuri la cele 55 de întrebări adresate candidaților la președinția României.
1. Despre dumneavoastră, trei aspecte inedite.
În primul rând, sunt timid. Profesioniștii își dau seama, dar publicul larg presupun că nu. Al doilea, am fost profesor. Mulți știu acest lucru, dar poate nu știu că mi-am dorit mai mult. În fine, am fost profesor. Mi-ar fi plăcut să predau la Sorbonne, Oxford sau Cambridge, însă acest vis nu s-a materializat.
2. Lungimea părului înainte de 1989.
Părul meu creștea continuu. Era și o modă, o modă un pic întârziată, din finalul anilor ’70, dar mi-a plăcut. Uneori îmi pare rău că nu-l mai port la fel de lung. Ar mai crește.
3. Visul de copilărie.
Profesor, cum am mai spus, la Sorbonne. În copilărie eram mai francofil, sunt și acum. A fi profesor a fost visul meu.
4. Doctoratul, ați mai încercat să-l terminați?
Nu, nu am încercat. Am ales politica, şi mi s-a părut că cele două opțiuni sunt incompatibile.
5. Cât din activitatea actuală este legată de idealurile tinereții?
În cea mai mare parte. Îmi place să comunic, constant. Aceasta a fost parte a experienței profesionale ca profesor. Îmi place să susțin o cauză sau alta. Mi-ar fi plăcut să fiu și avocat. Politica este un mod de a pleda. În plus, am avut întotdeauna tendința de a mă implica în grupuri, de a le exprima opiniile. Nu neapărat de a le conduce, ci de a le reprezenta. Și politica înseamnă a face parte dintr-un grup, cu anumite solidarități.
6. Cum v-a modificat politica?
Sper că destul de puțin. În esență, sunt același, cu aceleași convingeri, aceeași atitudine degajată, același curaj de a-mi exprima opiniile. Politica presupune anumite cerințe. Uneori trebuie să-mi pun cravata, să mă îmbrac într-un anumit fel. Trebuie să mă adaptez strict cerințelor alegătorilor. Trebuie să ocolesc anumite declarații despre colegi. Trebuie să am grijă cum comunic.
7. Pensii speciale pentru parlamentari?
După cum s-a decis în România, de vreo doi ani, renunțarea la pensiile speciale este deja aplicată. Nu cred că este nevoie. Parlamentarii merită un salariu corect, reprezentând națiunea. Pensia ar trebui calculată pe baza contribuțiilor, ca pentru toți, poate cu excepția militarilor.
8. Cel mai dificil adversar în turul al doilea.
Nu vreau să speculez, sper că mă împac cu mine. Dar oponentul principal se află în electorat, nu în ceilalți candidați. Analiza adversarilor este necesară, dar dacă cineva pare prea periculos, nu te înscrii. Oponentul este întotdeauna în electoratul care nu este de acord cu tine.
9. Cel mai bun președinte liberal post-decembrist.
Greu de spus. Pe plan personal, aș începe cu mine. Călin Popescu-Tăriceanu a fost un preşedinte bun. Mircea Ionescu-Quintus, prin stilul său, a asigurat o stabilitate şi o orientare direcţională a partidului. Nu ştiu. Cred că Radu Câmpeanu nu a fost un preşedinte foarte bun, dar a fost important prin faptul că a unit. A fost puternic.
10. Brătianul preferat.
Ion Brătianu, cel mai vechi, nu Ionel. Desigur, admir și Ionel, însă, din punct de vedere istoric, Ion Brătianu a fost cel care a pus bazele modernei României și ale Partidului Național Liberal.
11. Un lider politic supraevaluat.
Nu vreau să supăr pe nimeni, dar, de exemplu, Iuliu Maniu, un mare om politic, dar, de-a lungul timpului, a existat tendința de a sugera că ar fi putut să facă și mai mult.
12. Întrebare pentru Ion Iliescu într-un interviu sincer.
În 2011-2012, am avut un dialog personal cu domnul Iliescu. A fost o experiență importantă, o conversație despre istorie. Într-un interviu sincer, l-aș întreba de ce n-a făcut în 1992 ceea ce avea să facă în 2002.
13. Proiectul național pentru generația mea.
Integrarea României în Occident, sau revenirea la Occident.
14. Echipa de la Cotroceni.
Am discutat deja, nu vreau să-mi fie atribuiți nume, chiar dacă lista se extinde. Sunt multe persoane care mă susțin. Analistul şi profesorul Ştefan Popescu, economistul George Scutaru, generalul Mândrescu, profesorul Vlad Ciurea. Cu aceştia voi discuta, îi voi solicita ajutorul.
15. Criticile pentru abstinenţa de pe scena publică în ultimii 10 ani.
Sunt bucuros de criticile pentru abstinenţa mea. Cele mai importante realizări? Am citit mult, am studiat, am descoperit noi interese. Am avut timp şi resurse pentru documentare. Am dezvoltat, de asemenea, o arhivă a fotbalului, un hobby important. Am călătorit mult. Am avut şi o influenţă pozitivă asupra fiicei mele şi o implicare puternică în familia mea. A fost o perioadă grea pentru soția mea.
16. Recomandări pentru fiica mea ca să revină în țară.
Am susținut întotdeauna legătura cu România. Fiica mea nu s-a jenat niciodată să afirme că este româncă. Deocamdată, se simte bine unde locuiește. însă se leagă tot mai mult de România. Vorbește perfect românește şi apreciază valorile românești.
17. Ce anume a cucerit-o pe Adina, soția dumneavoastră.
A fost, în principal, caracterul ei puternic, cu convingeri ferme, cu un caracter hotărât și gata să le apere. Inteligența, frumusețea lor sunt, desigur, remarcabile, dar acest aspect al loialității este unic, se dovedeste a fi extraordinara.
18. Reforma serviciilor secrete.
Este nevoie de o adaptare la provocările actuale (războaie hibride, amenințări). Serviciile românești funcționează bine, dar tehnologia şi globalizarea au schimbat multe lucruri. Este nevoie de măsuri specifice ca să se mărească prestigiul şi credibilitatea.
19. Cel mai important sfat al părinților.
Nu le voi enumera pe toate. Sunt sfaturi simple, învățate în copilărie, legate de comportamente corecte şi principiilor etice.
20. Primele zile ale carierei politice.
Cariera mea politică a început neașteptat. În timpul comunismului , nu aveam motive să mă implic în politică. În 1990, am contribuit împreună cu prieteni la o revistă. M-am implicat în politică din sentimente de responsabilitate socială. M-am hotărât să mă implic pentru a participa la efortul general.
(Răspunsurile la întrebările 21-55 urmează în același stil, condensat și fără modificarea structurii tagurilor HTML)
Lasă un răspuns