Analiză
Luând în calcul experiența țărilor din UE și studiile recente, implementarea actuală a pachetului fiscal-bugetar va afecta grav economia, va accentua inegalitățile economice și sociale, va crește sărăcia și va deteriora calitatea vieții. România ar putea regresa cu 10-15 ani în ceea ce privește dezvoltarea umană. După mai bine de două decenii de convergență, țara ar putea sta stagnare, agrava decalajele față de alte state membre UE și chiar reveni la poziția de coadă a Uniunii, alături de Bulgaria.
Încercarea de a „privatiza” funcțiile statului român este probabil să aibă succes. Privatizarea învățământului, sănătății, a unor companii de stat strategice profitabile, împreună cu abordarea liberalizării, restructurării și privatizării, ar putea transforma România într-un experiment unic în Europa. Asistența oferită de stat ar deveni accesibilă doar celor cu posibilități financiare. Acest lucru ar afecta negativ clasa de mijloc și persoanele cu venituri mici, erodând securitatea socială și situația financiară a acestora. Consecințele politice vor fi agravarea tensiunilor sociale și o mobilizare a votului în favoarea opoziției.
Pachetul fiscal-bugetar nu reflectă rezultatele discuțiilor oficiale din grupurile de lucru. Este o soluție preconcepută, care se bazează pe principiile austere și ignoră nevoia reală de dezvoltare economică. Centrarea exclusivă pe austeritate va afecta industria locală și exporturile, agravează dezechilibrele comerciale și va transforma o problemă de gestionare a bugetului într-o criză economică, socială și politică de amploare.
O consolidare fiscal-bugetară este necesară, însă se putea aplica un plan mai eficient. O strategie graduală, echitabilă, concentrată pe reducerea exceselor și a privilegiilor din sistem și pe îmbunătățirea colectării veniturilor, ar fi o abordare mai sustenabilă. Importanța unui stat puternic, care să investească în dezvoltare, nu doar să reducă cheltuielile, este crucială.
Există alternative. Iată 5 argumente simple:
- Echitate fiscală. O majorare a TVA generală și mai ales a TVA redus, crește povara fiscală pentru cei cu venituri mici. Impozitarea progresivă ar fi o soluție mai echitabilă, redistribuind povara fiscală în funcție de capacitatea contributivă.
- Ajustare fiscală necesară. Scăderea cheltuielilor și creșterea veniturilor ar trebui să fie proporționale cu deficitul necesar de acoperit, respectând planul de consolidare deja stabilit. O ajustare exagerată ar avea impact negativ asupra creșterii economice.
- Eficacitate macroeconomică și competitivitate. O creștere a TVA ridică atât inflația, cât și riscul de dificultăți financiare pentru companii. Impozitul progresiv ar avea un impact inflaționist și contracționist mai mic, ajutând la menținerea competitivității și a creșterii economice.
- Gestionarea TVA. Chiar dacă se decide creșterea TVA generală, cota redusă pentru anumite produse esențiale (hrană, medicamente) trebuie păstrată la niveluri rezonabile, comparativ cu țările europene. O modificare nejustificată poate genera probleme grave de accesibilitate.
- Perspective pe termen lung. O consolidare fiscală nu trebuie să facă sacrificii pe termen lung. Este necesar un plan coerent care să susțină dezvoltarea și investițiile productive, nu doar austeritatea.
Austeritatea excesivă, fără un plan real de stimulare a economiei, poate duce la un cerc vicios de stagnare economică și socială.
Lasă un răspuns