Deși a avut un parcurs academic diferit de cel al jurnalismului, Albertina Ionescu și-a descoperit adevărata vocație în fața camerelor de filmat. Într-un interviu exclusiv, prezentatoarea TV a discutat sincer despre modul în care a ajuns în televiziune, într-un mod spontan, dar autentic. Precizează că nu a fost o alegere calculată, ci mai degrabă o reacție instinctivă la ceea ce o definea: curiozitatea, dorința de a spune povești și atracția față de oameni.
DESCHIDE ACEASTĂ REVISTĂ VIVA DE SEPTEMBRIE, GRATUIT, AICI
Albertina, ne bucurăm că avem ocazia să povestim și să ne informăm despre noutățile din viața ta, însă înainte de toate, te rog să ne spui cum te găsim? Cum ești în această perioadă? Ce schimbări au apărut în viața ta?
Sunt într-un moment în care, în sfârșit, simt că nu mai alerg după timp, ci încerc să-l trăiesc. Mă aflu într-un stadiu de echilibru conștient. Învăț să aleg proiectele în care cred cu adevărat, să nu mai spun „da“ automat și să mă ascult mai mult. Schimbările? Probabil cele mai semnificative sunt cele interioare: mai mult discernământ, mai multă liniște, mai multă asumare. Este o perioadă în care investesc mult în timpul de calitate petrecut – cu mine, cu familia și cu cei dragi. Sunt atentă la energia celor din jur, pentru că am înțeles, în sfârșit, cât de important este mediul în care îți trăiești viața.
Alegerea carierei în televiziune a Albertinei Ionescu
Nu am mai realizat un interviu cu tine în ultima vreme, așadar, vom începe de la început. Ai studiat informatica în liceu și Dreptul la facultate… Cum ai făcut tranziția spre domeniul televiziunii? A fost o decizie conștientă, o dorință din adolescență sau a fost ceva natural?
A fost o trecere extrem de naturală pentru mine. Informatica m-a disciplinat, iar Dreptul mi-a dezvoltat gândirea critică. Însă, încă din liceu, am simțit o atracție pentru povești, interacțiunea cu oamenii și curiozitatea jurnalistică. Nu a fost o alegere „calculată“, ci un răspuns instinctiv la ceea ce simțeam că mă definește. Am susținut o probă fără a avea așteptări, iar de acolo și-a făcut loc drumul meu în televiziune. Cred că îmi alegem profesia, mai degrabă, ea m-a ales pe mine înainte să o conștientizez.
Erai foarte tânără când ai debutat, în anii 2000, dacă nu greșesc, tot la TVR… Cât de emoționată ai fost la primul pas în studio și cum ai reușit să-ți gestionezi emoțiile? Ce te-a sprijinit cel mai mult în acea perioadă?
Îmi amintesc perfect senzația: platoul părea imens, luminile erau intense, iar vocea mea era nesigură. Emoțiile nu seamănau cu nimic cunoscut până atunci. Colegii din redacție m-au sprijinit enorm, tratându-mă cu seriozitate, chiar dacă eram foarte tânără. Curiozitatea mea imensă m-a motivat: aveam un milion de întrebări și voiam să le adresez pe toate. Chiar dacă emoțiile persistă și azi, după 25 de ani de transmisiuni în direct, le-am învățat să le temperez.
Ce lecție esențială a învățat Albertina Ionescu în carieră
Care a fost cea mai valoroasă învățătură pe care ai dobândit-o în primii ani de activitate? Și apoi, pe parcurs?
La început, am realizat că este esențial să asculți cu atenție. Nu doar interlocutorul, ci și contextul, subtilitățile și publicul. În timp, cea mai importantă lecție a fost că autenticitatea valorează mai mult decât perfecțiunea. Am trecut prin perioade în care căutam perfecția, fără greșeli – acum știu că o persoană credibilă este cea sinceră și autentică.
De asemenea, am învățat că o comunicare sinceră și transparentă aduce încredere și apreciere.
Lasă un răspuns