Dumitru Dragomir (79 de ani), om de afaceri român și fost conducător al Ligii Profesioniste de Fotbal din 1996 până în 2013, a rememorat un nou episod din timpul jocurilor de poker.
Anterior, Dragomir a manifestat un interes deosebit pentru jocurile de noroc, iar printre adversarii săi s-au numărat alte personalități importante din fotbalul românesc.
Dumitru Dragomir a avut succes la poker în epoca lui Nicolae Ceaușescu! Povestea incredibilă a fostului șef de la LPF
Este de largă cunoaștere pasiunea pe care Dumitru Dragomir, fost președinte al Ligii Profesioniste de Fotbal, a avut-o pentru jocurile de noroc, fapt confirmat de numeroasele anecdote împărtășite de om de afaceri.
În perioada de după revoluție, Mitică Dragomir a fost implicat în partide de poker cu sume importante alături de milionari din fotbalul românesc, printre care Gigi Becali, patronul FCSB, sau Adrian Porumboiu, fost arbitru și finanțator la FC Vaslui,
de asemenea, pasiunea pentru poker a lui Dumitru Dragomir își are originea și înainte de revoluție, fiind dovedită de situația în care, la un moment dat, a fost depistat de Securitate în timp ce juca alături de mai mulți preoți la o mănăstire.
Sub regimul autoritar condus de Nicolae Ceaușescu, jocurile de noroc erau interzise, însă această restricție nu l-a intimidat pe fostul conducător al LPF. Într-o declarație recentă, Mitică Dragomir a rememorat un alt episod de la masa de poker, care a avut loc tot înainte de 1989. Mai precis, din amintirile sale, acțiunea s-a desfășurat în anii ’70.
În mod evident, la acea vreme, nu se juca poker cu pile-uri de bani lângă masă, valuta fiind foarte rar întâlnită în România, dar acest fapt nu l-a oprit pe Dumitru Dragomir să obțină o victorie semnificativă pentru acele vremuri. Mai exact, fostul președinte al LPF a obținut „80 de oi, un măgar și un câine” prin mâini norocoase:
„Un om numit Țambrea, multimilionar în epoca lui Ceaușescu, mă invita la joc. Acesta se ocupa cu recoltarea fructelor în zone necolectivizate și le ducea la fabrica de dulciuri din Râmnicu Vâlcea. Era dintr-o comună apropiată de Horezu, numită Milostea. La Milostea locuia el. Mă invita la directorul școlii din Ciupercenii de Olteț. De atunci, păstrez amintiri clare, având peste 50 de ani. Mă invita acasă la director, care era și el un om de succes. Avea peste 3000 de oi, și chiar un număr considerabil de curcani, cel puțin 200. Într-o zi de joc, jucam poker cu cinci cărți. Eu aveam un autoturism Dacia 1100. Eu câștigam la Ciupercenii de Olteț. Jucam în rotanție, cu un jocator care stătea doar un sfert de oră, pentru fiecare rundă. Am avut zile când am jucat continuu două nopți și o zi, până am fost epuizat și am renunțat. La un moment dat, un adversar a spus: «Domn’e, nu mai am bani, dar pot să-ți dau 100 de oi». «Cum adică, ce să fac cu 100 de oi?», am întrebat. «Nu le am aici, le am lângă Horezu, spre Vâlcea». Și am jucat, câștigând aproape 80 de oi, un măgar și un câine. Omul nu avea bani, dar avea animale. La acea vreme, o oaie valora în jur de 200 de lei, însă câștigul meu a fost semnificativ. Mi-au fost date și ciobani, doi la număr, să mă ajute să le duc. Le-am spus: «Cum le aduc?». Răspunsul a fost: «Îți dau ciobanii». Astfel, am reușit să transport oile, iar aceștia m-au ajutat să le păzesc, fiind persoane de încredere”, a povestit Dumitru Dragomir.
Transformarea câștigului în bani
Dumitru Dragomir afirmă că în cele din urmă a reușit să transporte oile cu ajutorul ciobanilor plătiți în numerar, însă și-a dat seama rapid că nu putea păstra animalele. Astfel, a găsit o metodă pentru a converti câștigul inedit obținut la poker în bani:
„Le-am plătit ciobanilor câte 200 de lei. Când au văzut suma, au venit cu turmele și au început să le duca. Am mers circa 200 de metri cu Dacia în față, iar oile și măgarul urmau în urma mea, până la stadionul din Râmnicu Vâlcea. Acolo, am lăsat turmele, iar un oficial al partidului, secretarul Crețu, a întrebat despre oile respective. I-am explicat că le-am cumpărat. M-a șocat reacția lui: «Ce e cu jocul acesta?», a spus el. I-am răspuns că vreau să fac avere, iar el mi-a spus să renunț la ele. Ciobanii nu plecaseră de lângă mine, așa că i-am păcălit: le-am promis mai mult bani, până au stat și peste sâmbătă. Am mers la un om de încredere, nea Gică Moxu, șeful unei carmangerii, și i-am solicitant să preia oile și măgari. Mi-a cumpărat oile, le-a tăiat și vândut, iar eu am primit o parte din bani. Măgarul a fost și el parte din turmă. Aveam 28 de ani. Aceste întâmplări sunt binecunoscute în cercul apropiat”, a concluzionat Mitică Dragomir.
Lasă un răspuns