Poartarea numelui uneia dintre cele mai remarcabile personalități ale muzicii secolului XX reprezintă nu doar o onoare, ci și o provocare despre care regizorul Serge Ioan Celebidachi ne-a împărtășit perspective ample și sincere. De ce a ales cinematografia în locul muzicii, vom descoperi într-un interviu emoționant, în care îl vom cunoaște atât ca profesionist, cât și ca fiu, soț și tată a șapte copii. La final, vom discuta despre cel mai recent și personal proiect al său. „Cravata Galbenă“, cel mai costisitor film românesc, susținut de o distribuție internațională impresionantă, dezvăluie nu doar amploarea unei creații cinematografice, ci și spațiul intim al fiului care reinterpretează figura paternă printr-un gest artistic profund și sensibil.
Explorează întreaga revistă Viva din octombrie, gratuit, aici
Suntem într-un moment cu o încărcătură emoțională deosebită, odată cu lansarea filmului „Cravata Galbenă“, un proiect de suflet, inspirat dintr-o poveste personală și dintr-o moștenire culturală excepțională. Ce v-a motivat să transformați în film viața tatălui dumneavoastră și de ce ați ales să o faceți tocmai acum, după două decenii de reflecție?
Viața lui semăna cu un film de Hollywood înainte ca eu să încep să o înregistrez! Din primele povestiri pe care mi le împărtășea când eram mic, am simțit că în fața mea ia naștere o narativă deosebită. Îmi spunea despre aventurile sale din adolescență din Iași, despre anii petrecuți în București și, mai târziu, despre greutățile prin care a trecut la Berlin, în timpul războiului. Era clar că mi se oferea o poveste extraordinară și că, într-o zi, va trebui să o împărtășesc lumii.
De ce a ales Serge Celebidachi titlul „Cravata Galbenă“ pentru filmul despre viața tatălui său
Titlul filmului, „Cravata Galbenă“, are o simbolistică profundă. Ce semnificație are această alegere, în contextul vieții tatălui dumneavoastră?
Este echivalentul său personal „Rosebud“ – din filmul „Cetățeanul Kane“ – acea copilărie fericită pe care a fost nevoit să o lase în urmă, dar pe care a purtat-o mereu în suflet până la finalul vieții. Deși a fost mereu rezervat în exprimarea sentimentelor, dorul de România a fost prezent în mod intens toată viața sa. Dacă ar fi avut libertatea, s-ar fi întors mult mai devreme pentru a contribui la crearea unei tradiții și a unei moșteniri muzicale în propria țară.
Filmările vor reda viața lui Sergiu Celibidache de la copilărie până la vârsta de 70 de ani. Care au fost momentele esențiale pentru conturarea personalității sale și care v-au emoționat cel mai mult în procesul de scriere a scenariului?
Este adevărat că a trebuit să selectăm dintr-o varietate de episoade și capitole din viața sa pentru a reda aspectele fascinante și adesea contradictorii ale personalității sale. Pentru mine, centrul este relația sa cu tatăl său, cu familia și cu țara. Consider că această abordare ne ajută să evităm un portret biografic rigid și transformă povestea într-una universală, care depășește nișa muzicală anticipată de public.
Ce spune Serge Celebidachi despre John Malkovich
Distribuția de excepție include pe John Malkovich, un actor cu o gamă expresivă rar întâlnită, iar selecția lui pentru rolul tatălui dumneavoastră pare aproape inevitabilă. Cum a decurs colaborarea cu el și ce v-a impresionat cel mai mult în modul în care a înțeles complexitatea lui Sergiu Celibidache?
John este un actor remarcabil, cu un repertoriu variat. A fost primul motiv pentru care am fost atras de el. Combinația sa unică între profunzimea culturală și un grad de nebunie – care face posibilă apariția unei explozii spontane ce poate schimba cursul unei situații – l-a făcut candidat ideal pentru această provocare. A fost o plăcere să-l urmăresc în pregătiri. Atenția la detalii din timpul repetițiilor demonstra talentul și adâncimea sa. Nivelul de perfecționism atins mi-a amintit de metodele tatălui meu în orele de repetiție cu muzicienii săi. A fost o experiență plăcută să colaborez cu el. Relația noastră s-a bazat pe un spirit autentic de colaborare, lucru mai rar întâlnit în cazul unor personalități de asemenea calibre.
Referințe: Filmările de la premiera filmului „Cravata Galbenă” și impresii despre implicarea lui John Malkovich.
Ce spune Serge Celebidachi despre Ben Schnetzer
Actorul britanic Ben Schnetzer îl interpretează pe Sergiu Celibidache în tinerețe, o provocare în sine, având în vedere complexitatea rolului. Ne puteți oferi mai multe detalii despre el, procesul de casting și despre filmări?
Ben este, la rândul său, un talent unic! Deși nu este atât de faimos pe plan mediatic precum John, acest lucru poate fi un avantaj. M-a impresionat la fiecare pas. Este unul dintre cei mai dedicați și schiționați actori cu care am avut privilegiul să colaborez. La prima audiție, a fost complet pregătit, cunoștea aproape mai mult despre Celibidache decât știam eu însumi. Când i-am cerut să interpreteze o scenă în limba germană, a jucat-o din memorie, cu convingere, asumându-și personajul. De asemenea, a demonstrat o ușurință remarcabilă pe scenă, unde trebuia să dirijeze, ceea ce mi-a confirmat compatibilitatea cu rolul. Imediat după audiție, am știut că l-am descoperit pe „tânărul Sergiu“.
A urmat perioada de pregătire. Timp de câteva luni, a făcut naveta la München pentru a lucra cu Konrad von Abel, specialist în tehnica tatălui meu. S-au completat perfect cunoștințele muzicale și pregătirea fizică, sub atenta supraveghere a lui Daniel McGrath, expert în exerciții de mișcare. Astfel, progresul a fost rapid și eficient, iar toți au fost mulțumiți de rezultate.
Execuția în fața unei orchestre reale, formată din circa o sută de muzicieni, a fost o experiență copleșitoare pentru el, mai ales că nu era muzician. Înainte de prima scenă de dirijat, am observat emoțiile sale. I-am spus că toate pregătirile anterioare au devenit inutile și că acum acea energie trebuie să fie ceea ce îl susține. I-am cerut să exprime energia din interior, iar el a făcut-o, remarcabil. A fost atât de impresionant încât unii muzicieni au glumit că a dirijat mai bine decât originalul!
Serge Celebidachi: „Cravata Galbenă“ depășește limitele muzicii clasice
Documentarul „Grădina lui Celibidache“ aprofundează universul artistic și spiritual al tatălui dumneavoastră, ilustrând repetiții, turnee și momente de reflecție. În ce fel „Cravata Galbenă“ extinde această explorare, trecând de la portretul muzicianului la cel al omului, al tatălui? Cum veți surprinde spectatorii?
Deși pare surprinzător, singurul element comun între cele două producții este personajul principal, care funcționează ca un catalizator incarcat de carismă. „Grădina“ ne invită în universul muzical, poate mai accesibil decât pare, iar filmul „Cravata Galbenă“ după ce dezvăluie drumul și luptele reale ale lui, ne poate ajuta să descoperim și aspecte despre noi înșine, relațiile cu părinții și cu propriile noastre copii. „Cravata Galbenă“ depășește cu claritate limitele muzicii clasice, invitând pe spectatori într-o călătorie interioară revelatoare.
Vă invităm să citiți interviul integral în ediția de noiembrie a revistei.
Lasă un răspuns