Profilul lui Kopic la Dinamo devine din ce în ce mai asemănător cu cel al unui veteran colecționar de timbre: metodic, tăcut și extrem de precis. Dacă-l trezești la trei dimineața, păzitorul constant al productivității probabil că-ți va prezenta primul 11, cu o voce liniștită și sumbră, ca și cum i-ai cere o piesă de colecție de pe rândul patru, pagina 325, din dosarul violet de pe penultimul raft. Kopic rar schimbă tactica și, surprinzător, se dovedește inspirat și atunci când este constrâns la asta. Această siguranță oferă o liniște fanilor „câinilor”, departe de imprevizibilul stil Becali! Și, într-adevăr, nu este ușor să gestionezi o echipă aşa, când banii sunt strâmtorați și se supun regulilor croatului. Mai ales acum, când Dinamo, după mult timp, are ceva substanțial.
Dinamo a revenit la viață când toți o considerau pierdută, a ajuns în play-off când mulți prevedeau retrogradarea, a ieșit din insolvență când unii se amuzau de sărăcia ei. Este invincibilă de 6 etape, de la derby-ul în care Armstrong a pășit pe Luna suferinței alb-roșii. Mai mult, câștigă consecutive în ultimele trei etape. Fără a primi goluri! Abia asta poate aduce o bucurie profundă negustorului de timbre, care, în trecut, rânjește mai rar decât plouă în Irlanda de Nord…
La Farul, ca de obicei în ultima vreme, nu știi de unde să o iei. A avut un final frumos de vară, cu acțiunile lui Tănasă, și mai dă semne de viață prin atacurile lui Sima, dar când edificiul se bazează pe veteranii Ganea și Larie, încep să te întrebi. Care este Farul lui Zicu? Ce fel de echipă este, ce și cât poate, în final?
FCSB și CFR Cluj au evoluat slab până azi. Pe de altă parte, Botoșani și Craiova au fost constant puternice. Constănțenii ocupă o nișă a oscilațiilor fără un tipar clar: nici structura din vremea lui Hagi, nici stabilitate în prima treime, tranziții fragile, greșeli datorate rotației. O imagine fermecătoare de creuzet cultural al Dobrogei de-a lungul istoriei, dar aplicată în fotbal, se traduce prin mersul spre Liga 2. Poate o victorie în deplasare cu Dinamo ar clarifica imaginea.
Dinamo, o flacără cu un mijloc dominator
Dar este greu cu negustorul de timbre! După 8 minute, Arena Națională e deja plină de ecourile cântecelor „câinilor”. Gnahore transmite cu mâna o minge spre banda dreaptă, o pasă excepțională către Sivis, o reluare spre marginea careului unde Karamoko preia și, deși voleul este strâmt, creează un pericol și obține un corner. Armstrong scoate rapid manualul scoțian de fotbal, deschide prima pagină (dedicată taclului) și, iată, la centrare nimerește exact! Stâng cu efect spre exterior, Milanov pune capul de pe colțul scurt și duce Dinamo pe locul 2 în Superliga.
Milanov a descoperit gustul golurilor prin această procedură, încercând și un salt de la circa 11 metri, dintr-o centrare a lui… Boateng! Ca să-ți plaseze atât de bine un stoper, iar ca el să ajungă în asemenea poziție, – acestea spun totul despre încrederea dinamoviștilor în aceste zile, o încredere care îi duce singură până la jumătatea drumului spre victorii.
FOTO: Mihai Pop, ProSport
Buzbuchi e nevoit să acționeze ca libero, devine evident că soluția lui Zicu pentru un 4-2-3-1 cu Dican și Radaslavescu în fața apărării este un eșec. Mijlocul gazdelor calcă în picioare mingea, iar Radaslavescu se pierde într-o zonă anormală și cu sarcini care-i anulează calitățile. Nici nu mai vorbim de faptul că fundașul drept este Ionuț Vînă….
{/*restul textului rămâne neschimbat*/}
Lasă un răspuns