Click Stiri

La o întâlnire recentă, Donald Trump a făcut o observație exprimată într-un mod ambiguu, pe jumătate sarcastic, pe jumătate admirativ: „Nu am mai întâlnit niciodată bărbați atât de înspăimântați”. Se referea la membrii delegației chineze care îl însoțeau pe Xi Jinping. Potrivit lui Trump, simpla prezență a liderului chinez părea suficientă pentru a impune tăcere și disciplină. „Așa aș vrea să se comporte și echipa mea”, a comentat președintele american, conform Financial Times.

Această replica reflectă multe despre lumea în care trăim. Politica mondială devine tot mai clară o epocă a „liderilor puternici”, conducători care își consolidează autoritatea nu prin compromisuri și reguli comune, ci prin autoritarism, forță și dominație.

De la discuții în cerc în cerc la întâlniri între lideri influenți

Reintrarea lui Trump în președinție a accelerat această dinamică. Un număr tot mai mare de decizii importante se iau în cadrul întâlnirilor directe între conducători influenți, nu în săli mari de conferințe. Summiturile multilaterale, precum Adunarea Generală a ONU, G20 sau evenimentele climatice COP, își pierd din importanță.

Un exemplu clar este ultimul summit G20, desfășurat în Africa de Sud. Trump nu a fost prezent. Xi Jinping a lipsit și el. Mohammed bin Salman, liderul de facto al Arabiei Saudite, a ales să nu participe. Vladimir Putin a absentat și el. Mesajul transmis a fost clar: liderii de vârf preferă să evite scena unde trebuie să împartă atenția cu țări mai mici.

Putin, în formă, dar cu o poziție fragilă

Situația lui Vladimir Putin este mai complexă. Restricțiile de deplasare și contextul internațional îi limitează opțiunile. Cu toate acestea, liderul de la Kremlin a reușit să participe la câteva evenimente importante, precum vizite în China și cu Kim Jong Un. Urmează o deplasare la New Delhi pentru o întâlnire cu premierul indiei Narendra Modi. În august, s-a întâlnit cu Trump în Alaska.

Imaginea sugerează un lider activ și influent. Realitatea însă este diferită. După aproape patru ani de război, Rusia nu a reușit să obțină o victorie clară în Ucraina. Economia ruso a deviat tot mai mult de la independența față de China, iar statutul de mare putere începe să fie doar o amintire.

Trump și Xi, susținuți de puterea economică

Comparativ, Trump și Xi conduc state cu economii suficient de robuste pentru a-și susține propriile aspirații. Liderul american vorbește adesea despre pace și chiar despre Premiul Nobel pentru Pace. În același timp, nu ezită să folosească forța. În iunie, a autorizat bombardamente în Iran. În prezent, amenință Venezuela.

Provocarea lui Trump vine din mediul intern. Sprijinul său politic scade vizibil. Partidul republican a pierdut alegeri importante în state precum New York, New Jersey și Virginia. Mulți cetățeni nu mai cred discursul optimist despre economie și inflație. Sondajele indică o diferență de aproximativ cinci puncte procentuale în favoarea democraților înainte de alegerile pentru Congres.

Această fragilitate a avut efecte concrete. Congresul a devenit obligat să dezvăluie informațiile legate de cazul Jeffrey Epstein, în ciuda opoziției președintelui. Lipsa controlului asupra acestui proces a fost interpretată ca o vulnerabilitate rară a lui Trump. În funcție de conținut, aceste documente pot genera probleme importante în lunile următoare.

Xi Jinping, un lider aparent de neclintit

Xi Jinping încheie anul 2025 într-o poziție solidă. A traversat cinci ani extrem de dificili. Pandemia declanșată de China a avut un impact global, dar Beijingul a evitat responsabilitatea. Pe plan intern, nemulțumirile au fost rare, iar controlul statului a menținut situația stabilă.

Războiul comercial declanșat de Trump a exercitat presiuni asupra economiei chineze. China a răspuns dur, utilizând controlul asupra resurselor rare și mineralelor critice, esențiale pentru tehnologia modernă. Rezultatul a fost reducerea tarifelor americane, ceea ce influențează și poziția Washingtonului referitor la Taiwan.

Reacția agresivă a Chinei față de noul premier japonez, Sanae Takaichi, după declarații despre Taiwan, reflectă această poziție fermă. Beijingul transmite că dispune de pârghii și este gata să le utilizeze.

Puterea care nu tolerează opoziția

Un avantaj major al lui Xi este controlul aproape complet asupra instituțiilor de stat. Legislația, justiția și mass-media sunt sub autoritatea sa. Criticile publice sunt rare. Imaginea oficială sugerează stabilitate și calm.

Totuși, există semne de tensiune. În ultimii ani, Xi a eliminat un număr semnificativ de lideri politici și militari. Au dispărut din funcții un ministru de externe, doi miniștri ai apărării, nouă generali de rang înalt și un șef important al partidului.

Doi lideri, două modele de autoritate

Diferența dintre Xi și Trump devine evidentă în cazul unui episod relevant. Trump a încercat să readucă în funcție pe fostul șef al FBI, James Comey. Instanțele au respins inițiativa. Pentru Trump a fost o experiență frustrantă. Pentru sistemul democratic american, a reprezentat o demonstrație de reziliență instituțională.

Un lider în fricoși înconjurat de oameni speriați poate părea puternic temporar. Pe termen lung, astfel de metode slăbesc statul. Indiferent de respectul față de disciplina manifestată de Trump pentru Xi, istoria indică faptul că frica nu asigură stabilitate pe termen lung.

RECOMANDĂRI:

• Donald Trump vrea o nouă ÎNTÂLNIRE cu Kim Jong-Un, după summitul cu Vladimir Putin din Alaska: „Am avut o înțelegere foarte bună”
• Casa Albă pregătește sancțiuni suplimentare împotriva Rusiei, dacă Vladimir Putin respinge planul de pace