Click Stiri

Festivalul ipocriziei continuă, în ziua Sfințirii Catedralei Neamului. După ce Andrei Caramitru a laudat construcția, deși în 2020 o critica, a venit și rândul lui Radu Burnete, consilier al președintelui Nicușor Dan, să exprime aceleași opinii, tot printr-o postare pe Facebook.

„130-150 de miliarde de euro. Aproximativ 400-500 de catedrale.
România a cheltuit între 130 și 150 de miliarde de euro pe investiții publice din 2010 până în prezent (calculând toate PIB-urile și o rată medie de 3.5% a investițiilor publice ca procent din PIB). Prin urmare, cei care susțin că acest monument religios reprezintă singura realizare din ultimii 15 ani se înșală profund. Chiar și cu magnifica corupție (prezenta și trecută), cu toate ineficiențele, România în acești 15 ani, cu fonduri europene (câteva zeci de miliarde) și bani proveniți din taxe și contribuții din sectorul privat, a investit echivalentul a sute de catedrale în infrastructură publică. Rezultatele sunt vizibile. Țara noastră a evoluat. Poate mai lent decât ne-am fi dorit, visat sau așteptat, dar progresul există. Investițiile private au depășit 600 de miliarde de euro în acești 15 ani (medie de peste 20% din PIB/an), echivalentul a 2000 de catedrale, iar cei care susțin că nimic nu s-a făcut din vremea lui Ceaușescu și că această realizare reprezintă tot ce s-a întreprins sunt în eroare. S-a realizat enorm, deși nu tuturor le-a adus în egală măsură beneficii, și acest lucru trebuie menționat.

Pornind de la aceleași cifre, construcția acestei catedrale nu explică lipsa unor spitale, creșe, centru pentru bătrâni, porturi sau autostrăzi. Indiferent de costurile ridicate, suma reprezintă o fracție minimă din fondurile investite în sectorul public și, dacă am fi administrat mai eficient acești bani, dacă am fi avut mai puțină corupție, proceduri de achiziție mai simple, birocrație redusă și o stabilitate guvernamentală mai solidă, am fi avut mai multe și mai bune infrastructuri. Construirea acestei catedrale nu a redus numărul de spitale sau alte facilități, iar faptul că aceasta aproape a fost finalizată nu va influența în mod semnificativ dezvoltarea viitoare.

Ca orice proiect de amploare, aceasta stârnește controverse și reflectă în același timp societatea care a generat-o. O imagine, o stare de spirit. În modul în care a fost construită, inauguită și dezbătută în spațiul public, aceasta reprezintă o oglindă a statului și bisericii, despre noi înșine, despre religiozitatea noastră, habotnicie sau devotament, despre modul în care administrăm fondurile publice, relațiile culturale între Orient și Occident, și vremurile actuale. Nu toate aspectele sunt pozitive, dar nici toate negative. Viziuni diferite interpretează această construcție în mod diferit. S-au scris multiple opinii, însă unele perspective sunt distorsionate: că nu s-a făcut nimic în afară de această catedrală sau că absența ei ar fi schimbat radical peisajul investițiilor publice. Realitatea, analizată cu atenție, arată altceva și din excesul de cifre și din experiențele cotidiene.

Progresul țării noastre de la aderarea la Occident este incontestabil, dar există și provocări majore care încă necesită soluționare. Acum numai o „mare catedrală” în plus”, a menționat acesta pe rețeaua de socializare.

În aceeași zi, economistul Andrei Caramitru și-a schimbat opinia referitoare la situl religios, manifestându-se în timpul sfințirii picturii celui mai impunător lăcaș de cult din România, Catedrala Mântuirii Neamului.

Dacă în urmă cu aproape 5 ani critica reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române pe tema acestui proiect, acum declară că aprecierea pentru noua arhitectură i-a crescut și chiar îl consideră „o operă artistică ce simbolizează aspirația”.

Catedrala Mântuirii Neamului, cu hramul principal „Înălțarea Domnului” și cel secundar „Sf. Apostol Andrei”, reprezintă cea mai mare biserică din țară, fiind totodată cea mai înaltă (127 metri) și mai voluminoasă construcție de acest gen din lume.

Pictura Catedralei Mântuirii Neamului a fost sfințită duminică, 26 octombrie 2025, într-o ceremonie condusă de Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului și Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române, la care au participat 65 de ierarhi, 70 de preoți și 12 diaconi.