Click Stiri

„Deși fondurile europene continuă să ofere oportunități semnificative pentru modernizarea sectorului agricol, accesarea lor rămâne dificilă pentru o proporție considerabilă de agricultori. În 2025, doar 30% dintre fermieri au reușit să obțină finanțare europeană sau națională, în timp ce 70% nu au beneficiat de sprijin, fie din cauza birocrației, a cerințelor complexe de eligibilitate, fie din lipsă de resurse umane și financiare pentru pregătirea proiectelor. Situația este deosebit de dificilă pentru micii producători, care necesită consiliere specializată și formare profesională pentru gestionarea etapelor de proiect și a cerințelor administrative aferente”, se menționează în raport.

Politicile Uniunii Europene pentru perioada 2023-2027 se aliniază obiectivelor Pactului Verde European și ale Strategiei „De la fermă la furculiță”, vizând o tranziție către o agricultură verde, durabilă și digitalizată. Noua direcție de finanțare pune accent pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și conservarea biodiversității; digitalizarea și modernizarea fermelor prin tehnologii inteligente și utilizarea datelor pentru optimizarea producției; sprijinirea tinerilor fermieri și încurajarea instalării acestora în mediul rural; promovarea economiei circulare și a practicilor agroecologice.

În context, specialiștii IMM România subliniază că anul 2025 a reprezentat un punct de inflexiune pentru agricultura românească, în condițiile în care țara beneficiază de resurse importante prin Politica Agricolă Comună, însă eficiența utilizării acestor fonduri depinde de capacitatea instituțiilor și a beneficiarilor de a transforma finanțările în dezvoltare durabilă, competitivitate și inovație în sector.

Analiza datelor indică faptul că, în 2025, fermierii români au direcționat cea mai mare parte a investițiilor către modernizarea echipamentelor și utilajelor agricole, reprezentând 71,75% dintre respondenți.

„Această proporție ridicată confirmă faptul că modernizarea tehnologică continuă să fie prioritatea principală în sectorul agricol, fiind esențială pentru creșterea productivității, reducerea costurilor și îmbunătățirea eficienței energetice. Investițiile în mecanizare primesc sprijin activ prin Planul Strategic PAC 2023-2027, în special pentru fermele mici și mijlocii”, conform Cartei Albe.

Potrivit sursei citate, un procent semnificativ, de 43,25%, a fost alocat pentru investiții în administrarea fermei și managementul afacerii agricole – precum achiziția de software de gestionare, modernizarea spațiilor administrative, servicii de contabilitate, marketing sau consultanță pentru proiecte europene. Aceasta reflectă profesionalizarea managementului agricol și preocuparea crescută pentru eficientizarea proceselor interne și conformitatea administrativă.

Digitalizarea ocupă locul al treilea în clasament, cu 25%, evidențiind o tendință în creștere în adoptarea tehnologiilor inteligente în agricultură. Fermierii utilizează din ce în ce mai mult soluții de monitorizare prin senzori, sisteme GPS pentru lucrări agricole, aplicații mobile pentru gestionarea resurselor și tehnologii de tip „smart farming”.

„Deși procentul este încă modest comparativ cu media Uniunii Europene, acesta indică un proces de tranziție către agricultura de precizie”, remarcă autorii studiului.

Un alt aspect relevant este alocarea a 12% din fonduri pentru menținerea activității curente (supraviețuire), semnalând presiunile economice generare de creșterea costurilor de producție și condițiile climatice dificile. Această categorie evidențiază necesitatea de măsuri suplimentare pentru consolidarea rezilienței financiare a exploatațiilor agricole.

„Investițiile în formare profesională și instruirea resurselor umane (9,75%) și în cercetare, dezvoltare și inovare (8,75%) sunt încă limitate, deși sunt cruciale pentru modernizarea durabilă a agriculturii. Rezultatele evidențiază necesitatea extinderii programelor de formare și transfer tehnologic, pentru ca fermierii să valorifice pe deplin potențialul digitalizării și practicilor agroecologice. În ansamblu, structura investițiilor din 2025 indică o preferință pentru tehnologie, dar există un decalaj între investițiile tangibile (echipamente) și cele intangibile (cunoaștere, inovație, formare). Pentru o creștere echilibrată, viitoarele politici publice trebuie să integreze aceste două dimensiuni – tehnologia și capitalul uman – într-un model de agricultură inovatoare, digitală și competitivă la nivel european”, transmit specialiștii.

De asemenea, analiza evidențiază importanța accesului la fonduri flexibile și nerambursabile, precum și a unor politici eficiente pentru susținerea fermierilor.

În ceea ce privește preferințele agricultorilor pentru sursele de finanțare, cele mai dorite sunt granturile nerambursabile pentru dezvoltarea afacerii (68,50%). Fermierii și antreprenorii din sectorul agricol preferă aceste fonduri din cauza lipsei obligației de rambursare, ceea ce scade riscul financiar și facilitează dezvoltarea și modernizarea fără a crește povara datoriilor.

Liniile de credit, alese de 34,25% dintre fermieri, reprezintă o soluție populară pentru asigurarea capitalului de lucru și acoperirea nevoilor operaționale pe termen scurt, fiind apreciate pentru flexibilitate și rapiditatea accesului în perioadele critice, precum sezonul de plantare sau recoltare.

Creditele garantate de stat, preferate de 24,75% dintre participanți, constituie o altă opțiune pentru IMM-uri, în special în cazul celor care nu pot accesa credite comerciale din cauza cerințelor stricte de colateral. Garanțiile de stat reduc riscurile pentru instituțiile financiare, facilitând accesul fermierilor la finanțare pentru investiții în extindere și modernizare.

Forma de finanțare „Alte surse” (8,75%) include leasingul agricol, finanțări private și fonduri de capital de risc. Deși reprezintă o proporție mai mică, aceste opțiuni pot fi relevante pentru anumite categorii de fermieri în căutare de soluții alternative, arată raportul.

Din punct de vedere al modalităților de finanțare, rezultatele cercetării indică o dependență accentuată a fermierilor români de fondurile nerambursabile, 75,25% declarând că sprijinul principal provine din granturi. Acest fapt confirmă că sectorul agricol se bazează în continuare predominant pe fondurile europene și naționale de sprijin, în detrimentul creditelor bancare.

Interesul pentru granturi se explică prin nivelul ridicat al investițiilor și lipsa capitalului propriu la fermierii mici și mijlocii, evidențiază Carta Albă. Programele din cadrul Planului Strategic PAC 2023-2027, precum măsurile pentru tineri fermieri, digitalizare și energie verde, au reprezentat oportunități majore, acoperind proporții importante din valoarea totală a investițiilor eligibile.

Liniile de credit sunt a doua preferință, folosite de 28,50% dintre respondenți, ceea ce indică o tendință tot mai accentuată de combinare a finanțărilor nerambursabile cu instrumente financiare bancare pentru cofinanțarea proiectelor și asigurarea fluxului de numerar.

Total, dependența de finanțările nerambursabile rămâne ridicată, deși sectorul agricol se află într-un proces de tranziție către surse mixte de finanțare, astfel încât pentru o dezvoltare durabilă este esențială diversificarea și crearea unui cadru de garantare flexibil și parteneriate public-private pentru investiții sustenabile.

Raportul a fost elaborat în 2024, bazându-se pe un chestionar aplicat unui număr de 439 de întreprinderi mici, mici și mijlocii din toate regiunile țării, reprezentând un eşantion relevant pentru sectorul agricol românesc, oferind o perspectivă clară asupra stării actuale a agriculturii.

Chestionarele au fost completate de antreprenori și manageri activi în diverse ramuri agricole, de la producția vegetală și zootehnie până la servicii conexe și procesare. Cercetarea și-a propus să identifice tendințele din sector, modalitățile de accesare a finanțărilor, digitalizare, resurse umane, riscuri și politici publice.

Distribuția geografică a eşantionului asigură acoperirea echilibrată a celor opt regiuni de dezvoltare, relevând particularitățile regionale ale agriculturii și diferențele economice dintre zone, oferind astfel o analiză comparativă între mediile regionale, tipurile de întreprinderi și dimensiunea afacerilor.