Click Stiri

Divorțul părinților săi, atunci când avea doar șase ani, a reprezentat un moment definitoriu în copilăria actorului Alexandru Ion. Într-un dialog sincer, el discută despre relația distanțată cu tatăl său, afectat de probleme cu alcoolul, și despre modul în care mama sa a fost pilonul stabil al familiei, oferindu-i sprijin, afecțiune și valori care i-au influențat întreaga adolescență: „Nu am menținut legătura cu tatăl meu. A fost un om afectat de problemele cu alcoolul. Mama a păstrat unitatea – emoțional, logistic, existențial. De la ea am învățat ce înseamnă responsabilitate, reziliență și blândețe.” Această experiență a modelat nu doar copilăria sa, ci și perspectivele mature asupra familiei și echilibrului interior.

COLECȚIA COMPLETĂ a revistei VIVA din octombrie, GRATUIT, AICI

Sunt interesată să aflu mai multe despre copilăria ta! Menționai într-un interviu că părinții tăi s-au divorțat când aveai foarte puțin, astfel încât „părinții mei înseamnă mama și valorile asociate cu adolescența“. Cum te-a influențat separarea lor? Care este relația actuală cu ei?

Părinții mei s-au separat când aveam 6 ani, astfel încât modelul clasic de familie, cu ambii părinți activi în viața de zi cu zi, nu a fost experiența mea. După divorț, nu am menținut legătura cu tatăl. A fost afectat de probleme legate de alcool, o situație frecvent întâlnită în generațiile anterioare.

Impactul divorțului părinților asupra actorului Alexandru Ion, la vârsta de 6 ani

Mama a fost nucleul central al copilăriei mele. Ea a menținut unitatea – emoțional, logistic, existențial. De la ea am învățat sensul responsabilității, rezilienței și blândeței. Nu pot explica pe deplin, dar nu am simțit niciodată absența tatălui ca pe o lipsă acută. Era o realitate acceptată, care funcționa bine. În cele din urmă, fiecare a făcut ce a putut: mama a fost capabilă de tot, iar tatăl nu a avut resurse suficiente. Această stare de acceptare nu provine din furie sau frustrări emoționale, ci dintr-o perspectivă echilibrată asupra parcursului meu familial.

Alexandru Ion: „Relația cu mama este una dintre cele mai dure și stabile constante din viața mea”

De evidentă importanță este legătura specială cu mama ta, exprimată și printr-o categorie dedicată pe Instagram – „#zisemama“ –, care ne aduce în prim-plan impresiile ei din diverse țări. Pasiunea pentru teatru a fost moștenită de la ea? Este ea modelul tău în viață? Pentru ce îi mulțumești?

Relația mea cu mama reprezintă una dintre cele mai profunde și stabile constante din existența mea. „#zisemama“ a apărut natural, din dorința de a împărtăși umorul involuntar, remarcile spontane și modul foarte direct în care ea percepe lumea. Pasiunea pentru teatru a avut altă origine: nu a venit de la mama, pentru că ea asistă în calitate de spectator. Mai degrabă, ea a moștenit această pasiune de la mine. Ea a fost parte a unui spectacol comunitar creat în cadrul ediției 2020 a festivalului Ideo Ideis, pe care l-am co-fondat la vârsta de 18 ani. Regizat de Bogdan Georgescu, spectacolul a documentat povești ale femeilor din Alexandria, iar ea a fost partenera în distribuție, exprimând o naturalețe emoționantă. Acest moment rămâne emblematic, reprezentând un act de curaj și vulnerabilitate la vârsta de 64 de ani, manifestat cu autenticitate de cineva cu un simț solid al identității. Îi sunt recunoscător pentru tot ce a susținut cu tăcere, fără a cere ceva în schimb, și pentru prezența constantă, discretă, dar esențială în viața mea.

Citind: Cine este Alexandru Ion. Actorul este căsătorit cu Evelyne Vilcu, a avut o relație cu Flavia Mihășan și participă la Asia Express 2025

Citind: Modul în care actorul Alexandru Ion a cerut-o pe soția sa în căsătorie: „Nu convențional. Inelul a fost ascuns într-un puzzle“. Cât despre nunta sa, povestește în detaliu / EXCLUSIV

Citind: Câte kilograme are artista Anda Adam, după acuzații de falsificare a greutății: „Nu am pătrățele pe abdomen acum, am chiar puțină burtică în partea de jos“

Citind: Record de celebrități la premiera filmului „Cravata Galbenă“. John Malkovich afirmă: „Toți cei care nu sunt români ne simțim onorați să participăm la acest film despre un mare român“

Alexandru Ion: „Visam la Oscar, la fel ca un copil mic ce aspira să devină aviator“

În perioada liceului, aspirațiile tale erau de a câștiga un Oscar. Cu această ambiție, te-ai mutat din Alexandria în București și ai intrat la UNATC. Cum au fost anii de studenție și când ai debutat în actorie? Îți fost greu la început din punct de vedere financiar? Când ai primit primul salariu și cum l-ai cheltuit?

Visam la Oscar, asemenea unui copil mic ce vrea să devină pilot. Fără repere concrete, „din teren“. Primele filme vizionate au fost filme americane, pe casete video, cu traducerile Irinei Margareta Nistor. Probabil această experiență m-a influențat în alegerea unei cariere internaționale în film. Între timp, percepțiile mele s-au clarificat, dar rămân interesat de oportunitățile din cinema internațional.

Am migrat în București cu câteva bagaje și cu multe speranțe. În primii doi ani de universitate, am locuit la căminul UNATC, patru (uneori cinci) persoane într-o cameră mică. Deși spațiul era redus, experiențele au fost imense. Era perioada în care simțeam libertatea și entuziasmul ce nu puteau fi înțelese de un copil din Alexandria. Era prima dată când mergeam la școală pentru pasiune, nu din obligație. Aveam puțin, dar trăiam intens.

Debutul meu în actorie a fost într-un spectacol independent la Green Hours, în anul doi de facultate. Primind 50 de lei pe seară, am avut senzația că pășesc în industrie. Nu am fost niciodată angajat în mod tradițional, dar primii bani importanți i-am câștigat în anul trei, jucând în serialul „Nimeni nu-i perfect“ de la Prima TV. Nu i-am cheltuit pentru nimic special, dar îmi amintesc clar că mi-am cumpărat o pereche de adidași, pe atunci inaccesibili pentru mine.

Alexandru Ion: „Sunt mulțumit și într-un confort rezonabil în traseul meu profesional“

De-a lungul carierei, ai urcat pe scenele unor teatre celebre din România și ai apărut în diverse reclame, filme, scurtmetraje și seriale TV. În același timp, ești și director cultural, copreședinte al Festivalului Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis. Cum reușești să gestionezi multiple activități? Există compromisuri pe care le regreți acum?

Sunt într-un echilibru rezonabil cu parcursul meu profesional, satisfăcut, dar nu îl consider „prodigios“. Sper că în viitor voi face parte din proiecte care să justifice această etichetă. Ideo Ideis rămâne cel mai important proiect în dezvoltarea mea ca artist și persoană, alături de perioada petrecută în „Trupa fără nume“ dirijată de Victor Ioan Frunză. Sunt încă implicat în strategia festivalului, dar conducerea sa a trecut către o echipă nouă, dedicată și foarte competentă. Astfel, focusul meu s-a îndreptat către proiecte noi, în colaborare cu Evelyne: seria de concerte „Multisenzorial“, și VIVID – Immersive Theater Company, în parteneriat cu MINA – Muzeul de artă imersivă. Prima producție a companiei, „Marele Gatsby – un spectacol de teatru imersiv“, se joacă la Palatul Bragadiru și oferă o experiență participativă, în care publicul devine parte activă, decor autentic anilor ’20, muzică live, interacțiune directă și o atmosferă de vis, făcându-i pe spectatori să uite că sunt la teatru.

Încerc să mențin un echilibru între viața profesională și cea personală. În perioadele cu proiecte multiple, funcționez la un ritm mai intens, dar încerc să nu transform această stare în una obișnuită. Nu identific compromisuri majore în parcursul meu și nici regrete, percep realitatea ca pe un proces în care echilibrul complet nu poate fi constant în toate etapele.