Hashtagurile au fost introduse pe Twitter în 2007, ca metodă eficientă de agrupare a dialogurilor pe același subiect. Au devenit rapid componente esențiale: evenimente importante, campanii civice sau comerciale, precum și manifestări de protest, fiecare având propriul hashtag. Exemple precum #MeToo, #BlackLivesMatter sau #JeSuisCharlie au depășit mediul digital, influențând dezbateri la nivel global, conform Il Post.
Astăzi, situația s-a modificat. Pe platforma X (fostul Twitter), Elon Musk a recomandat utilizatorilor să renunțe la hashtaguri, considerându-le inutile și lipsite de estetică. Instagram și TikTok au redus semnificativ numărul recomandat de hashtaguri, iar LinkedIn le-a ignorat după implementarea unui algoritm avansat bazat pe inteligență artificială.
Algoritmii pot interpreta singuri conținutul
Rețelele sociale susțin că algoritmii actuali pot identifica tema postărilor fără utilizarea etichetelor text. Analiza automată a conținutului text, imaginilor, fișierelor audio, precum și monitorizarea diferențelor de interacțiune (timp de vizionare, comentarii, distribuiri) permit clasificarea și difuzarea conținutului fără acțiunea directă a utilizatorului.
Astfel, nu mai este necesar ca utilizatorii să indice subiectul printr-un hashtag. Platforma decide în mod autonom relevanța, iar din punct de vedere estetic și vizual, hashtagurile sunt frecvent considerate redundant.
Limitarea autonomiei utilizatorilor
Câțiva specialiști percep această evoluție ca o restrângere a libertății online. Adam Aleksic, expert în limbaj digital, evidențiază faptul că hashtagurile reprezentau o modalitate de a influența distribuția informațiilor, independent de algoritmi. Prin intermediul acestora, utilizatorii puteau constitui și găsi comunități în mod direct. Eliminarea lor transferă controlul integral către platforme, care decid ce și când devine vizibil.
Declinul hashtagurilor este legat și de evoluția formatelor de conținut. Postările bazate pe texte scurte au fost înlocuite de materiale vizuale – clipuri video, imagini, meme-uri. Campaniile actuale se răspândesc prin materiale virale, nu prin sloganuri precedate de „#”.
Un exemplu este inițiativa „All Eyes on Rafah”, unde mesajul vizual a avut un impact mai mare decât utilizarea unui hashtag unificator. Mișcările civice încă există, dar nu mai pot fi urmărite cu aceeași claritate printr-un simbol unic.
Ce urmează dincolo de hashtaguri
Pentru companii și agenții, hashtagurile devin instrumente secundare, utilizate rar și în contexte speciale. Pentru utilizatorii obișnuiți, ele sunt adesea considerate o etapă depășită a evoluției internetului.
Odată cu dispariția lor, se pierde și un mecanism simplu de coordonare în masă – un cod comun prin care utilizatorii se reunesc în jurul unei idei, fără intervenția algoritmilor. Deși hashtagurile pot fi considerate învechite, absența lor ridică o întrebare fundamentală: cine are acum autoritatea de a influența discuțiile online?
Lasă un răspuns