Înălțarea Sfintei Cruci este una dintre cele mai vechi sărbători creștine, evocând patimile și moartea Mântuitorului Iisus Hristos pe Golgota. Această zi este marcată de un post sever pentru creștinii ortodocși.
Data de 14 septembrie marchează sfârșitul verii și începutul toamnei.
În popor, această zi este cunoscută și sub denumirile de Ziua Viilor și Ziua Șarpelui.
Istoria sărbătorii Înălțarea Sfintei Cruci
După ce Dumnezeu a dat Bisericii libertate deplină, a ales Sfinții împărați Constantin cel Mare și Elena pentru acest scop. Constantin cel Mare (306-337) dorea să găsească Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul, așadar a trimis-o pe mama sa, împărăteasa Elena, la Ierusalim.
Însă, pe locul unde era îngropată Crucea, fusese ridicat un templu păgân, deoarece împăratul roman Hadrian (117-138) „a poruncit să astupe mormântul Domnului cu pământ şi pietre”.
„Împărăteasa Elena, dorind să găsească Crucea cea vie a Domnului, ascunsă de evrei, a chemat toți evreii şi i-a întrebat… Dar, evreii negând orice cunoștință despre ea, împărăteasa Elena i-a pedepsit, și aceștia au indicat un bătrân, pe Iuda, spunând: «Acesta poate să-ţi arate ceea ce cauți.»”
După cercetări îndelungate, au ajuns la un loc, un munte înconjurat de pământ și pietre. Acolo, Iuda a arătat locul ascunderii Crucii Domnului. Împărăteasa Elena a poruncit să se sape pământul. Patriarhul Ierusalimului, Macarie, rugându-se la acel loc, a descoperit mormântul şi locul căpăţânii. În apropiere au fost găsite şi trei cruci, şi apoi cinstitele piroane.
Neștiind care era Crucea lui Hristos, s-a întâmplat ca un mort să fie dus la îngropare. Patriarhul a rugat oamenii să oprească. Crucile au fost aşezate pe mort, una câte una. În momentul în care a fost plasată Crucea lui Hristos, mortul a înviat, prin puterea crucii Dumnezeiești.
De ce se postește în ziua Înălțării Sfintei Cruci
Împărăteasa Elena, primitoare a cinstitei cruci, i s-a închinat și a sărutat-o, la fel ca tot curtea împărătească. Alții, însă, dorind să vadă Sfânta Cruce, Patriarhul Macarie, de pe un loc înalt, a arătat-o mulțimii, iar aceștia strigau: «Doamne, miluiește!».
Asta a marcat începutul sărbătorii „Înălțării cinstitei Cruci a Domnului”.
Spre deosebire de alte sărbători, Înălțarea Sfintei Cruci se sărbătorește cu post, pentru că amintește de patimile şi de moartea Mântuitorului Hristos.
Taina Crucii este legată de mântuirea neamului omenesc, pregătită de la începutul lumii.
Crucea lui Hristos este primul altar de jertfă al Bisericii creștine și este sfințită cu sângele Său, răscumpărându-ne din robia păcatului.
Înălțarea Sfintei Cruci, pe 14 septembrie, reprezintă totodată și sfârșitul verii și începutul toamnei.
Popular, această zi mai este cunoscută ca Ziua Viilor, sau Ziua Șarpelui. Prima denumire este folosită în zonele deluroase și sudice ale României, marcand începutul recoltării viilor. A doua denumire se leagă de credința că șerpii se retrag în ascunzişuri până în primăvară.
În plus, se strâng ultimele plante medicinale, precum boz, mătrăgună și altele, împreună cu flori de câmp și busuioc și se duc la biserică.
Busuiocul sfințit se pune la izvoarele de apă pentru păsări și la streșinile caselor, pentru protecție.
În Bucovina, se practică ritualuri contra duhurilor rele sau pentru recolte abundente.
Lasă un răspuns