Click Stiri

Cornel Țălnar (68 de ani), fost jucător la Dinamo pentru opt sezoane, perioadă în care a câștigat de trei ori titlul național și de două ori Cupa României, fiind parte a generației care a scris cea mai frumoasă pagină europeană, calificarea în semifinalele Cupei Campionilor Europeni în 1984, a fost prezent la evenimentul legat de începutul lucrărilor la noul stadion.

„Țânțarul”, care i-a și antrenat pe „câini” de mai multe ori, atât ca antrenor principal, cât și ca secund, a acordat un interviu pentru ProSport în care a rememorat amintiri, plăcute sau dureroase, din terenul de pe „Ștefan cel Mare”.

De la victoria spectaculoasă împotriva Internazionale Milano din 1981, până la „Ziua Dreptății” sau imagini triste cu Foresta sau KR Reykjavik, pe care Țălnar le-a fotografiat de-a lungul anilor între Spitalul de Urgență și circului din Capitală.

Fostul fotbalist al echipei alb-roșii face dezvăluiri despre dubla cu islandezii și nu exclude posibilitatea unui blat, dar vorbește și despre evenimentele curente: situația actuală a lui Dinamo, suma solicitată de acționarii Red&White pentru 50% din acțiuni, modalitatea în care s-ar putea întoarce Cristi Borcea în club sau conflictul cu nașul său de cununie, marele Cornel Dinu.

Cornel Țălnar, amintiri amare și plăcute din „Ștefan cel Mare”. De la eliminarea marelui Inter Milano până la rușinea cu pescarii islandezi. EXCLUSIV

Bună ziua, domnule Țălnar. Ne întâlnim pe terenul stadionului Dinamo, loc unde ați scris istorie. Ce amintiri vă leagă de acest stadion? Ați jucat, ați antrenat, care rămâne cea mai dragă clipă?

În noiembrie 1981, după egalul 1-1 pe San Siro, am avut revanșa contra Inter pe acest arene. La finalul celor 90 de minute, scor 1-1, apoi adversarii ne-au condus în prelungiri, dar în cele din urmă am triumfat cu 3-2. Consider că a fost cel mai frumos meci al unei echipe românești din competițiile europene.

Există o poveste legendară care circulă despre această seară. Înaintea meciului cu Inter, soția lui Dudu Georgescu nu a fost lăsată să parcheze la tribuna oficială și, supărată, s-a dus la vestiare și i-a transmis marelui golgheter să nu mai intre pe teren. E adevărat sau doar o legendă?

A fost un moment special, însă până la urmă, Dudu a jucat, a înscris și am obținut cea mai frumoasă calificare din istoria clubului Dinamo.

*Pe 4 noiembrie 1981, Dinamo a învins, pe teren propriu, Internazionale Milano, obținând calificarea în turul al III-lea al Cupei UEFA. În tur, la Milano, scor 1-1, reușit în deplasare, iar returul, scor 1-1, a dus meciul în prelungiri. Transmisia televiziunii de stat a fost întreruptă, astfel că suporterii fără bilete nu au putut urmări calificarea spectaculoasă a echipei, scor 3-2, prin golurile lui Dudu Georgecu, Costel Orac și Ionel Augustin, toate din faze de faza fixă. În turul următor, Dinamo a fost eliminată de IFK Göteborg, scor 1-3 în deplasare, apoi 0-1 acasă, suedezii câștigând ulterior trofeul.

Am remarcat performanța lui Ionel Augustin și merită apreciată și acum pentru centrările de valoare, care au condus la golurile decisivului loviturii de cap…

I-am spus, observând că și-a pierdut părul, că acest lucru se datorează faptului că a fost implicat frecvent în fazele de finalizare a centrelor, dar și la capătul carierei, și i-a explicat această situație.

Din postura de antrenor, care credeți că este cea mai frumoasă amintire? Pentru mine, „Ziua Dreptății” e cea mai vie în memorie.

Da, au fost multe momente memorabile ca antrenor în istoria lui Dinamo. Consider că victoria din meciul cu Steaua, din 4 mai 2008, când în tribune erau peste 40 de procurori, pregătiți pentru un eveniment neplăcut, este una dintre cele mai importante. Am reușit să câștigăm și să ne asigurăm titlul, în condițiile în care, pentru prima dată, campionatul a fost câștigat de CFR Cluj în acel an.

• CITEȘTE ȘI – 11 ani de la „Ziua dreptății”. Ce au jurat jucătorii Dănciulescu, Lobonț, Torje și Borcea, sub patrafir, că nu fac blat, și cum s-au protestat împotriva abuzurilor de atunci? INTERVIU | „A fost cea mai frumoasă zi din viața mea”

FOTO – ProSport

Trebuie să discutăm și despre meciul cu Foresta, o amintire dureroasă. Ați fost pe bancă atunci, ca secund al lui Cornel Dinu. Ce s-a întâmplat?

Este o situație neplăcută, dar trebuie menționată. În minutul 68, conduceam cu 4-0, existând un penalty clar, arbitru fiind Salomir din Cluj. Când am cerut penalty, mi s-a răspuns: „Ce vrei, mă, la 4-0… să le dau șapte?”. La pauză, președintele echipei adverse a plecat spre hotelul Dorobanți, iar la întoarcere, a fost felicitat de către oficialii lor, deși scorul a fost 5-4 pentru Foresta. Când l-am întrebat pe acesta dacă a câștigat cu 10 goluri, s-au făcut glume, deși rezultatul final a fost clar. Se întâmplă și astfel de momente nefericite, dar echipa noastră se află pe un drum bun și mă bucur pentru ambițiile, în special ale lui Florentin Petre, un adevărat dinamovist.

• 11 noiembrie 2000. În partida împotriva Forestei Fălticeni, Dinamo, revenită după moartea lui Cătălin Hîldan, pierdea cu 4-5, după ce în minutul 47 conducea cu 4-0. În ultimele 20 de minute, moldovenii au reușit egalul 4-4, iar în minutul 90, prin Robert Niță, au câștigat cu 5-4, în urma unui meci memorabil în istoria football-ului românesc și a nedreptăților dinamoviste.

O altă amintire dificilă este meciul cu KR Reykjavik. La acea vreme, aveți experiență ca antrenor și vreau să știu dacă, după atâția ani, considerați că meciul a fost judecat corect?

Nu vreau să stabilesc dacă partida a fost corect arbitrat sau nu. După aceea, am demisionat, din respect pentru fotbal, dar rămâne un semn de întrebare, iar mai multe detalii nu le voi dezvălui acum.

• În sezonul 1997-1998, Dinamo a fost eliminată rușinos din Cupa UEFA de formația islandeză KR Reykjavík. În deplasare, scor 2-0 pentru nordici, iar în retur, acasă, 1-2, ocazie cu care suporterii au manifestat dezgust față de incidentul cu un fan care a afișat doi crapi uriași pe o copertină spre tunelul de la tribună.

Ce faceți acum? Ați ieșit din lumina reflectoarelor, după problemele cu spaniolii lui Cortacero și v-ați retras oare?

Nu am părăsit fotbalul, inima mea este mereu alături de Dinamo. Mă aflu în București, în zone precum Alba sau Brașov și mă bucur că stadionul, după opt ani de discuții despre demolare, se află în proces de renovare. În urmă cu trei ani, am încercat să implic anumți oameni în structura clubului, dar planurile nu s-au concretizat. Acum, sunt optimist, iar echipa are perspective mai bune, mai ales dacă vor fi aduși câțiva jucători valoroși, cu șanse de luptă pentru titlu.

Acționarii din Red&White au solicitat 12 milioane de euro pentru 50% din pachetul de acțiuni la Dinamo. În 2023, au achiziționat 72% pentru 500.000 de euro

Cristi Borcea, fostul patron și colaborator, a promis că va reveni alături de club atunci când va fi construit stadionul.

Am avut o discuție cu el cu doi ani și jumătate înainte de preluarea clubului de către Voicu și Nicolescu. Mi-a spus că va reveni atunci când se va începe demolarea stadionului pentru construirea noului complex. I-am spus că achiziția cu 500.000 de euro în rate mici ar fi înșelătoare, iar viitorul stadionului va costa foarte mult, fiind estimat la peste 50 de milioane de euro. Recent, am aflat de la o persoană informată despre tranzacția clubului că a cerut 50% din acțiuni pentru 12 milioane de euro, ceea ce confirmă estimările mele.

Vreo intenție de a reintra în fotbal?

Momentan, mă bucur pentru fiul meu, care aspiră la cariera de antrenor și se află pe drumul potrivit. În viitorul apropiat, intenționez să discut cu președintele Ionuț Popa pentru a-l aduce la Dinamo, chiar dacă are oferte și din alte părți. Pentru mine, clubul acesta înseamnă totul, iar implicarea lui ar fi naturală, la fel ca și a mea în trecut.

De asemenea, aveți amintiri legate și de Cornel Dinu. La final, vreau să știu dacă, într-o zi, veți reuși să vă împăcați cu nașul dumneavoastră?

Nu este vorba despre împăcare. L-am iubit și îl iubesc și-l respect în continuare. Nu am spus nimic răutăcios despre el și cred că și el înțelege că, până la urmă, am avut dreptate în anumite momente. Sper ca într-o zi să ne vedem și să putem sta de vorbă în armonie, fără probleme. Îl consider un om deosebit și nu am niciun resentiment.

Postarea INTERVIU Dulci și amare din „Ștefan cel Mare” cu Cornel Țălnar: despre solicitarea Red&White pentru acțiuni, scenariul unui blat cu pescarii islandezi, culisele împăcării cu nașul Cornel Dinu!