Înainte de fiecare perioadă de post de peste un an, se păstrează ziua de ajun pentru prima zi de post. Totuși, există reguli bine stabilite de Biserică pentru situații speciale, așa cum este și cazul din acest an. Urmează un interval de 40 de zile de post al bucuriei pentru întreaga comunitate creștin-ortodoxă. Însă, înainte de toate, este esențial să înțelegem semnificația și practicile asociate cu Lăsata Secului pentru Postul Nașterii Domnului 2025.
Înaintea începerii fiecărei cele patru perioade de post stabilite de Biserica Ortodoxă pe parcursul anului, se marchează o zi de tranziție către acestea. Înainte de Postul Nașterii Domnului, a Paștelui, al Sfinților Apostoli Petru și Pavel și al Adormirii Maicii Domnului, ultima zi de „secat” simbolizează sfârșitul perioadei în care se mai poate consuma mâncare „de dulce” sau „de frupt”. Lăsata Secului pentru Postul Nașterii Domnului 2025 și nu numai, reprezintă un moment important, care trebuie respectat cu rigoare.
Ce reprezintă „lăsarea secului”
Semnificația reală a „lumii” o explică și Sfântul Apostol Ioan: „Tot ceea ce este de la lume, aceasta este: pofta trupului și pofta ochilor și trufia vieții” (I Ioan 2, 16). Apostolul subliniază, astfel, nu doar renunțarea la păcate, ci și abandonarea preocupărilor lumești și a lucrurilor zadarnice, adresându-ne un îndemn la reînnoirea vieții prin întoarcerea către Dumnezeu.
Astfel, de la Lăsata Secului pentru Postul Nașterii Domnului 2025, pe lângă regimul alimentar, trebuie să ne depărtăm de stilul de viață lumește și de preocupările cotidiene. Este momentul ideal pentru a ne deschide sufletele către divinitate și pentru a transforma această perioadă într-un timp de rugăciune, pocăință, mărturisire, iubire și iertare.
Postul Nașterii Domnului 2025 începe cu Spolocania
Una dintre cele mai răspândite tradiții legate de Lăsata Secului pentru Postul Nașterii Domnului 2025, și nu numai, este Spolocania. Aceasta se păstrează în Moldova și Bucovina. Denumirea „spolocanie” sau „polocanie” provine din limba slavă, unde „poloskanije” înseamnă „a spăla” sau „a curăța”. Spolocania reprezintă prima zi din cel mai important post din an, cel al Nașterii Domnului.
În această zi, toate vasele în care s-a preparat mâncare de frupt sau dulce, inclusiv tacâmurile, lingurile de lemn și polonicele, se spală temeinic și se păstrează ascunse, pentru a fi folosite abia după terminarea perioadei de post. Doar copiii mai pot gusta din resturile de la ospățul de Lăsatul Secului. Adulții consumă doar gustări reci, pâine nedospită și beau zeamă de varză murată. Se evită gătitul și eliminarea deșeurilor. În această perioadă, credincioșii țin post strict, de obicei, miercurea și vinerea.
Ce activități se desfășoară în ziua Lăsării Secului pentru Postul Nașterii Domnului 2025
Postul Crăciunului este primul și ultimul post din ciclul bisericesc anual. În acest an, începutul Postului Crăciunului este sâmbătă, 15 noiembrie. Conform rânduielilor bisericești, se păstrează tradiția ca ultimei zile de „secat” să îi fie dedicată seara de 14 noiembrie. În cazul în care această dată cade într-o zi de miercuri sau vineri, se păstrează ziua anterioară. Astfel, în 2025, Lăsata Secului pentru Postul Nașterii Domnului va fi joi, 13 noiembrie, concomitent cu pomenirea Sfântului Ioan Gură de Aur.
Prin urmare, 13 noiembrie devine ultima zi de desfrânare înainte de intrarea în post. În următoarele 40 de zile, ne vom îndrepta către purificare spirituală și fizică, rugăciune și smerenie. Totodată, această zi poate fi marcată prin pregătirea de bunătăți tradiționale, precum plăcinte și colțunași cu brânză, pentru a celebra momentul.
Obiceiuri și tradiții de respectat
În limbajul popular și în cel bisericesc, orice este „de sec” înseamnă faptul că este de post. La Lăsata Secului, se pun deoparte obiceiurile lumești și se acordă prioritate abstinenței, reculegerii și purificării sufletești. Gatitul de plăcinte cu brânză, fripturi și alte bucate se face cuvinos. În timpul mesei, se bea vin. Se consideră că, dacă pieptul găinii fripte este cărnos, iarna va fi aspră și geroasă, iar dacă este slabă, iarna va fi blândă și vara roditoare.
Se spune că, dacă fetele nemăritate țin post negru în această zi, după Paști se vor căsători. Resturile de la masa de Lăsata Secului se aruncă numai spre Răsărit, ca să nu se risipească avuția. Nu se coase, nu se toarce, nu se țese și nu se fac treburi casnice, pentru a evita supărările divine. În schimb, se fac pomeni cu turte de mălai, pentru cei trecuți în neființă și pentru cei în viață.
Filipii și covasa apără de rele
13 noiembrie coincide cu „Ziua lupului”, începutul Filipilor de toamnă. În tradiție, aceste zile sunt marcate de obiceiuri menite să protejeze gospodăriile de primejdii. Conform legendelor, Sfântul Apostol Filip a fost aruncat într-o groapă plină cu lupi, dar a scăpat nevatamat, prin credință. În această zi, gospodarii atârnă securi sau topoare la porți sau le așază lângă coșurile caselor, pentru a apăra de lupi, foc și alte pericole. Gospodinele împodobesc sobele sau le sigilează, pentru a ține lupii departe.
Totodată, ortodocșii îl comemorează pe Sfântul Apostol Filip pe 14 noiembrie. Este ultima zi în care se poate „greși” înainte de începutul Postului Crăciunului. În tradiția populară, se numește „Filipul Șchiop” și se crede că, dacă nu este respectat, poate aduce lupii și alte necazuri. Femeile țin această zi pentru sănătate, prosperitate și pentru a vorbi frumos, evitând frigurile.
Dacă Biserica sare numai peste sărbătoarea Sfântului Filip, în tradițiile populare din estul și sudul țării, Filipii de Toamnă sunt celebrați cu fast, fiind asemănați cu zeii caselor și ai familiei. Aceștia apără gospodăriile, dar, dacă nu sunt respectați, devin neîndurători. Se consumă mujdei, iar ferestrele și ușile se ung cu usturoi pentru a preveni spiritelor rele.
O tradiție păstrată în regiunea Colinelor Tutovei constă în prepararea covasei, un lichid fermentat din făină și mălai, la începutul Postului Crăciunului sau în preajma Ovideniei. Are un gust dulce-acrișor și este folosit ca pomană pentru a spori volumul vacilor și pentru a asigura sănătate și prosperitate. În alte zone, covasa reprezintă o turte din făină și mălai, consumată ca protecție împotriva spiritelor rele.
Colindele aduc noroc și bucurie
Pe timpul sărbătorilor mari, cântăm și ne bucurăm. Se organizează șezători și ceremoniile tradiționale dedicate venirii Mântuitorului. Obiceiul colindelor are rădăcini adânci în istorie, fiind obicei străvechi. În ritualurile bisericești, sărbătoarea Nașterii Domnului reprezintă Marele Praznic. Însoțim evenimentul cu colinde, Vifleimil și obiceiuri specifice Crăciunului. Totuși, se păstrează și alte tradiții locale.
Deși multe colinde sunt caracteristice românești, o parte din ele își păstrează rădăcinile în tradițiile precreștine, datând încă din epoca romanilor. Încă din antichitate, în perioada calendelor, când romanii celebrau începutul Anului Nou și nașterea Soarelui, colindătorii pornind din casă în casă vestiseră vestea cea mare.
La noi, odată cu Lăsata Secului pentru Postul Nașterii Domnului, începe și sezonul șezătorilor, ocazii de socializare și păstrare a tradițiilor. Aceste întâlniri erau și un prilej de a recita colinde și urări. În perioada de post, cântecele erau în mare parte religioase, în timp ce colindele vesele și umoristice aveau loc în noaptea de Ajun.
Lasă un răspuns