Cercetări recente publicate în revista Nature arată că dovezile genetice ale câinilor domestici sunt cu aproximativ 5.000 de ani mai vechi decât estimările anterioare. Cele mai vechi rămășițe identificate provin din Anatolia, în actuala Turcie, și au o vechime de aproximativ 15.800 de ani. Descoperirile includ, de asemenea, un exemplar de 14.300 de ani găsit în peștera Gough din Somerset, Marea Britanie.
Câinii preistorici erau hrăniți și îngropați ritualic
Analizele efectuate pe oasele acestor exemplare arată că oamenii preistorici nu doar aveau acești câini în apropiere, ci și le ofereau hrană. Studiile izotopice indică o dietă bogată în pește, similară cu cea a oamenilor din aceeași zonă. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, dovezi ale unor practici ritualice, precum îngroparea câinilor lângă oameni, uneori peste picioarele acestora. Trei pui de câine au fost găsiți îngropați într-un astfel de ceremonial.
Originea și răspândirea câinilor în Eurasia
Conform cercetărilor, în urmă cu circa 15.000 de ani, câini cu origini genetice diferite existau deja în mai multe regiuni din Eurasia, de la Marea Britanie până în Siberia. Descoperirile sugerează că procesul de domesticire a câinilor a început încă din timpul ultimei glaciațiuni, mult înainte de apariția agriculturii sau a altor animale domestice.
Rolul câinilor în comunitățile preistorice
Specialiștii consideră că aceste animale aveau un rol semnificativ în viețile oamenilor preistorici. Este posibil ca primii vânători să fi folosit câinii pentru eficientizarea vânătorii și pentru detectarea prădătorilor sau altor pericole. Descoperirile indică o relație prioritară între oameni și câini, despre care se credea că ar fi avut rădăcini mai recente.
Cercetările evidențiază o legătură complexă și veche între oameni și câini, întinsă pe zeci de mii de ani, mult dincolo de simplele legături de companie.
Lasă un răspuns