Puțini jurnaliști români pot spune că au fost martori direcți ai celor mai tensionate momente din istoria recentă a lumii. Mara Bănică a fost prezentă în zonele de conflict din Irak, Afganistan și Kosovo – locuri unde mulți nu și-ar fi avut curajul să ajungă – trăind personal realitatea crudă a războiului. Cu o experiență de peste trei decenii în mass-media, ea vorbește sincer despre începuturile carierei sale, despre lecțiile dure învățate pe teren și despre transformările inevitabile cauzate de contactul cu moartea și suferința. Într-un interviu exclusiv, Mara Bănică rememorează momentele care i-au definit viața și modul în care acestea i-au schimbat pentru totdeauna perspectiva asupra profesiei și asupra lumii.
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE SEPTEMBRIE, GRATUIT, AICI
Trebuie să menționăm faptul că ești o jurnalistă cu experiență vastă, având 31 de ani de la debutul ca reporter, la SOTI. Cum a fost începutul în domeniu pentru tine și ce te-a determinat să alegi această carieră?
M-a impulsionat spre această alegere acum… 32 de ani, cred, o analiză a personalității mele. Inițial, voiam să urmez actorie. Mama mi-a spus însă că, din primul an, nu am șanse de a intra, fiind nevoie de pregătire specializată. Așa că m-am înscris la Jurnalism, având în plan să încerc ulterior admiterea la Actorie. Participând la un concurs pentru SOTI, am fost angajată ca reporter și m-am îndrăgostit rapid de această profesie. Nicio zi nu seamănă cu alta – și tu știi foarte bine asta – și tocmai această diversitate îmi place enorm. Nu aș putea lucra într-o bancă sau să stau 8 ore în același birou.












Ce povestește Mara Bănică despre perioada în care a fost corespondent de război
Încă îmi amintesc perioada în care ai fost corespondent de conflict din Irak, Afganistan, Kosovo și cred că rareori sunt români care au avut această oportunitate. Te rugăm să ne împărtășești câteva impresii din această experiență excepțională!
Am trăit în direct istorie. Relatările mele din acea vreme vor rămâne, peste ani, mărturii ale acelor evenimente. Am fost martoră la moarte, suferință fără limite, groază și disperare… tot ce e mai nefiresc. La Madrid, de exemplu, bombe plasate într-un metrou într-o dimineață au ucis peste 100 de persoane, dintre care șaptesprezece români. Le știu poveștile și numele și le păstrez în memorie emoțiile și speranțele. De fiecare dată când îmi amintesc de acești oameni, știu că povestea lor va fi cu mine pentru totdeauna. Astfel de experiențe te marchează profund. Îți arată că jurnalistul trebuie să fie înainte de toate o ființă empatică, să lase microfonul și să fie capabil să manifeste compasiune, să plângă dacă e nevoie, să mângâie și să ofere sprijin sau să spună o vorbă bună… Nu doar știrea face diferența, ci omul din spatele ei!
Mara Bănică: „Schimbarea către zona de monden am făcut-o din necesitate”
Ulterior, ai părăsit televiziunea pentru presa scrisă, dar apoi ai revenit pe micile ecrane. Treptat, ai migrat către domeniul monden și aș dori să ne explici ce a determinat această schimbare. Este mai palpitant „războiul“ dintre vedete?
Televiziunea SOTI s-a închis destul de repede. În acea perioadă, anii ’90, era o perioadă agitată, cu multe tulburări. Eu aveam specializare în presă scrisă la facultate și, astfel, a fost firesc să continui pe această direcție. În plus, am fost reporter de eveniment pentru cotidianul ZIUA pentru mai mulți ani. Ulterior, am trecut la Știri, în televiziune. Schimbarea către domeniul monden a fost implicită, din necesitate. O șefă de la Știri mi-a spus „să nu mai apar pe sticlă“, deoarece eram considerată „bătrână“ (aveam 30 de ani). În acel moment, visul meu era să devin corespondent de război și să continuu cariera în acea zonă. A fost un șoc pentru mine când am renunțat și mi-am dat demisia. În final, destinul a făcut ca, mai apoi, să mă implic în showbiz; mi-a plăcut și am considerat că asta este calea mai ușoară. Așa a fost să fie!
În articolul anterior: Mara Bănică a dat-o în judecată pe Anda Adam, după jignirile din cadrul emisiunii Asia Express și din mediul online. Îi cere și despăgubiri pentru denigrarea imaginii.
În articolul anterior: Mara Bănică a fost supusă unor acțiuni de hărțuire timp de șapte ani. Hărțuitorul său a fost condamnat pentru zeci de mii de mesaje, amenințări și vizite la studioul de filmare.
În articolul anterior: Gigi Becali și Nicușor Dan au fost surprinși cu punguțe primite la sfințirea Catedralei Mânturii Neamului.
În articolul anterior: Dr. Ștefania Szabo, găsită decedată în camera de gardă a spitalului din Buzău, avea în proces cu fostul soț. Acesta, ofițer de poliție judiciară, avea anumite pretenții după divorț.
Mara Bănică: „Prima experiență cu știrea despre moartea mea m-a afectat profund”
Ai fost de ambele părți ale spectrului mediatic, fiind câteodată subiect de presa tabloidă. Ce te-a deranjat cel mai mult din informațiile publicate despre tine? Au fost situații când etica profesională te-a sfătuit să păstrezi secretul chiar dacă aveai informații „off the record“?
Cel mai neplăcut a fost când s-a scris că am decedat. Cu fotografie, lumânare, emoticoane și lacrimi, tot tacâmul. De atunci, mă tot urmărește pe diferite site-uri de câteva ori pe an. Mi-am promis că niciodată nu voi da în judecată un jurnalist, oricât de grav ar fi, și m-am ținut de această promisiune.
Au fost sute de situații în care am preferat să rămân umană și să nu public informații care ar fi putut afecta alte persoane pentru o glorie de moment, de scurtă durată! Eu sunt în spatele sistemului SRI și CIA al showbizului românesc, crede-mă! Dar nu consider corect pentru mine ca persoană să divulg secrete sau informații sensibile.

Mara Bănică: „Raportul meu cu notorietatea este unul echilibrat: nu mi-a urcat la cap niciodată”
Prezența ta în emisiunea „Un show păcătos” și în cadrul programului „SpyNews TV Live” a avut un impact semnificativ asupra popularității tale. Crezi că această expunere a influențat modul în care publicul te percepe? La fel, ai supărat vreo vedetă sau ai avut critici privind obiectivitatea ta? Ți-ai format chiar în showbiz unele dușmănii?
Eu am o relație sănătoasă cu notorietatea: nu mi-a urcat la cap niciodată și nu am atitudini de vedetă. Cei care nu-mi plac nu există pentru mine. Au fost situații în care unii s-au supărat, în care am greșit, dar am recunoscut și mi-am cerut scuze public, și o fac mereu cu sinceritate. Am curajul să admit atunci când greșesc, pentru că nu e nimic rău în asta.









Lasă un răspuns