Fiica Paulei Chirilă are acum 16 ani și este o adolescentă frumoasă, care seamănă foarte mult cu mama ei. Desigur, pentru o femeie care a divorțat în urmă cu 8 ani, nu este o sarcină simplă, chiar dacă tatăl Carlei nu lipsește complet din viață. Într-un interviu pentru VIVA!, actrița afirmă că este apropiată cu fiica ei, însă acest lucru nu exclude faptul că ea este adultul din relație. Deși, menționează ea, nu a impus niciodată copilului să urmeze anumite reguli, Paula este întotdeauna prezentă pentru Carla, alături de ea atunci când are nevoie de sfaturi. Iată ce modele educaționale le oferă Paula Chirilă fiicei sale adolescente și cum o protejează de influențe nepotrivite!
CITEȘTE TOATĂ REVISTA VIVA DE NOIEMBRIE, GRATUIT, AICI
Legătura dintre Paula Chirilă și fiica sa a fost deseori catalogată ca fiind foarte strânsă. În acest context, apare firesc să ne întrebăm despre limite, autoritate și modul în care este construită educația într-un astfel de raport. În vremurile în care mulți părinți se tem că o apropiere excesivă poate afecta disciplina, vedeta explică deschis cum reușește să combine prietenia cu fermitatea, fără a apela la frică sau constrângere. Pentru actriță, educația nu înseamnă control, ci îndrumare, iar rolul părintelui este vital în formarea valorilor și discernământului copilului.
Ce stil de educație oferă Paula Chirilă fiicei sale adolescente și cum o protejează de influențe negative
Este evident, dar aș dori să știu ce tip de formare oferă fiicei tale. Păreți ca două cele mai bune prietene… Există, însă, și momente în care devii mai autoritară?
Este adevărat, părem două prietene și suntem foarte apropiate. Îmi doresc ca fiica mea să fie o persoană echilibrată și înțeleaptă, cu bun-simț și valori solide. Uneori, tonul prietenos se transformă în unul părintesc ferm, dar totodată blând. Aceasta este forma de autoritate părintească pentru mine. Nu susțin educația bazată pe ton ridicat, violență verbală sau fizică. Nu cred în formarea pe frică. Copilul trebuie să perceapă părinte ca pe un sfătuitor de încredere, iar părintele trebuie să clădească încrederea în relația cu copilul. Pentru aceasta, învăț copilul ce are de făcut, îi ofer ghidaj, dar nu îl oblig să urmeze anumite reguli. El decide singur, fiind sprijinit de mine, și de fiecare dată face cele mai bune alegeri. Autoritatea trebuie să fie prezentă în educație.
Am avut întotdeauna discuții cu fiica mea despre „ce e de făcut în viață”, oferindu-i sfaturi și exemple concrete, fără a o forța sau impune reguli rigide. A ales singură anumite drumuri, fiind ghidată de mine, și tot ce a făcut a fost în concordanță cu valorile pe care i le-am insuflat.
Eu doresc ca fiica mea să devină o persoană echilibrată și înțeleaptă, cu o educație solidă și bun-simț. Tonul prietenos se poate transforma în unul părintesc ferm, dar fără a afecta comunicarea. Cred cu tărie că educația nu trebuie să fie bazată pe violență sau frică, ci pe încredere și respect reciproc. În relația cu copilul, este esențial să construiești încrederea și să îl ajuți să ia decizii corecte, sprijinindu-l subtil, fără a-l constrânge. Autoritatea părinților rămâne fundamentală pentru formarea caracterului și moralității copilului.
Paula Chirilă: „Nu poți păstra copilul într-un cocon de sticlă”
Ce măsuri iei pentru a-l proteja pe copil de influențe negative sau de anturaje nepotrivite? Discutați deschis despre relații, comportamente, vicii etc.?
Întotdeauna avem conversații despre tot ceea ce îl înconjoară, povestim mult și încerc să îl țin departe de tentații. Știe că anumite situații pot apărea și a fost pregătit pentru acestea. I-am explicat că nu există posibilitatea de a-l feri complet de influențe externe, dar se poate pregăti pentru a face cele mai bune alegeri. Nu se poate păstra un copil într-un cocon de sticlă, ci trebuie să fie conștient de consecințe. Fiecare acțiune are un impact și poate avea repercusiuni pe termen lung.
Vreau ca fiica mea să fie conștientă de consecințe și să aleagă în cunoștință de cauză. Nu o forțez să facă anumite alegeri, ci o informez despre posibilele rezultate, folosind exemple și povești. În lipsa unui manual universal pentru părinți, împărtășesc experiența mea personală, fiind de părere că cel mai bine învățăm din propriile greșeli și succese.
„Informația poate avea două fațete”
Din păcate, tot mai des aud povești despre victime ale bullying-ului. Ai reușit să o protejezi pe Carla de această problemă? Te-ai confruntat vreodată cu astfel de situații?
Din fericire, Carla nu a fost victimă a bullying-ului. Este dificil să eviți complet astfel de situații, dar se pot lua măsuri pentru prevenție. În trecut, nu cred că se utiliza termenul de bullying, ci mai degrabă se vorbea despre tachinări. Accesul la informație, însă, poate fi dublu ascuțit. Copiilor li se oferă atât informații pozitive, cât și negative, lăsându-i să tragă singuri concluziile.
Nu poți păstra un copil într-un mediu de sticlă pentru a-l feri de tot. Îl poți pregăti pentru orice, astfel încât încrederea în propria persoană să fie puternică. Cu o stimă de sine ridicată, bullying-ul pierde din efect și nu lasă urme semnificative. De aceea, părinții trebuie să investească în creșterea stimei și în încrederea copiilor în propriile forțe.
Lasă un răspuns