Potrivit analizelor CFA România, taxele pe forța de muncă reprezintă acum 41,5% din venituri. La aceste sume se adaugă costuri de 13% din taxa pe valoarea adăugată și accize, care constituie aproximativ jumătate din prețurile finale, ceea ce face ca în România povara fiscală asupra populației active să fie extrem de mare.
„Mai precis, din cauza costurilor directe și indirecte legate de forța de muncă, muncim între 7 și 8 luni pe an doar pentru a acoperi taxele și impozitele către stat”, afirmă Adrian Codîrlașu, președintele CFA România.
De asemenea, președintele CCF, Dan Manolescu, subliniază că „în domeniul muncii, lucrurile s-au modificat, în sensul eliminării facilităților din construcții, agricultură și IT. Taxarea forței de muncă a crescut în general, însă munca are multiple forme. În discurs, vorbim despre muncă în ansamblu, dar ea este impozitată diferit în funcție de tip”.
El exemplifică munca dependentă, salarizată, ca fiind cea mai sever taxată. Urmează munca independentă (PFA), care se supune impozitului pe venit similar celui al salariaților, dar cu condiții mai avantajoase pentru contribuții, datorită plafoanelor aplicate.
Prezentarea lui Dan Manolescu continuă cu munca creativă și drepturile de autor, care sunt impozitate aparent la același nivel cu cotele nominale de impozit pe venit, însă în realitate contribuie mai puțin la nivelul cotei efective de impozitare, datorită deducerii unor cheltuieli forfetare de 40% din venit, rezultând o cota efectivă de aproximativ 6%, iar contribuțiile au și ele excepții și plafonări.
În ceea ce privește veniturile din surse pasive, se intenționează aplicarea unei taxe de 16% pe dividende începând cu 1 ianuarie 2026. De asemenea, chiriile și dobânzile, momentan, nu au suferit modificări, dar se așteaptă eventuale ajustări.
„În domeniul fiscalității capitalurilor, s-a înregistrat cea mai bruscă creștere a impozitelor, de la 1% pe cifra de afaceri și impozitul pe dividende (până la 16%), la 16% pe dividende și 16% impozit pe profit (având în vedere că multe societăți nu mai încadrate la microîntreprinderi)”, explică Dan Manolescu.
Astfel, în această sferă a fiscalității, impozitul a crescut de peste cinci ori în doar doi ani.
În acest context, consultantul fiscal se întreabă: „Cât de competitivă mai este România în comparație cu Bulgaria, unde impozitul pe profit este de 10%, cu Ungaria, cu un impozit de 9%, și cu noi, cu 16% pe profit? Dacă majorăm impozitul pe profit, mai putem păstra competitivitatea? Având în vedere și taxa pe valoarea adăugată, mai rămânem competitivi? Este intenția noastră de a face aceste creșteri? Este posibil să pierdem din competitivitate dacă nu cumva deja am pierdut-o.”
La nivel decizional în grupurile de companii, fiecărui manager de țară îi este prezentat bugetul și i se adresează întrebarea: „Uite situația din România, de ce să efectuăm investiții aici? Care sunt profitabilitățile potențiale?”.
În concluzie, România suportă pierderi mai mari decât câștiguri din cauza acestei supraimpozitări. Astfel, deciziile fiscale actuale determină chiar descalificarea țării din lista preferințelor pentru investiții, ceea ce duce la reducerea fluxurilor de capital și dezvoltare.
Lasă un răspuns